Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 549 din 26 iunie 2006
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Acte care fac referire la acest act: | |
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România
Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMihaela Cîrstea – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Joe Ken în Dosarul nr. 5.830/RF/2005 (39.839/3/2005) al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 427/D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Chike Christian Nwosu în Dosarul nr. 7.172/RF/2005 (44.089/3/2005) al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 427D/2006 la Dosarul nr. 425D/2006, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 23 februarie 2006, pronunţate în dosarele nr. 5.830/RF/2005 (39.839/2005) şi 7.172/RF/2005 (44.089/3/2005), Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 5 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată”, respectiv a prevederilor „art. 5 lit. b)” din aceeaşi ordonanţă. Excepţiile au fost ridicate de Joe Ken şi, respectiv, de Chike Christian Nwosu în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor declarate împotriva sentinţelor prin care Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti le-a respins acestora plângerile formulate împotriva hotărârilor Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat.În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, având un conţinut similar, se susţine că textele criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 încalcă prevederile art. 22 alin. (2) din Constituţie, ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 3 din Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante. Se arată că din cauza lipsei de claritate a dispoziţiilor de lege criticate este posibilă limitarea condiţiilor de acordare a protecţiei umanitare condiţionate numai la situaţiile în care riscul de tortură, pedepse sau tratamente inumane ori degradante ar surveni dintr-o temere bine întemeiată de persecuţie pentru unul din cele cinci motive ale definiţiei Convenţiei de la Geneva: rasa, religia, naţionalitatea, opiniile politice, apartenenţa la un anumit grup social. Se mai susţine că din cauza lipsei de precizie şi claritate a textelor criticate poate interveni arbitrariul şi în ceea ce priveşte natura şi conţinutul pedepselor ori tratamentelor pentru a fi considerate inumane sau degradante.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că textul de lege criticat oferă suficiente elemente pentru a fi înţelese condiţiile în funcţie de care se poate acorda forma solicitată de protecţie umanitară, astfel că nu înfrânge dispoziţiile constituţionale şi convenţionale la care îşi raportează critica autorii excepţiei.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, invocând în susţinerea acestei opinii deciziile nr. 151/2003 şi 478/2005, prin care Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile art. 5 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. Se observă însă că, în realitate, în urma renumerotării şi republicării textul criticat este cel al art. 5 pct. 2, având următorul cuprins:"Protecţia umanitară condiţionată se poate acorda străinului care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 2 alin. (1) şi cu privire la care există motive serioase să se creadă că, dacă va fi returnat în ţara de origine, riscă să sufere o vătămare a drepturilor sale, constând în: (…)2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;".În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inumane ori degradante.De asemenea, autorul excepţiei invocă şi încălcarea art. 3 din Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la New York la 10 decembrie 1984, la care România a aderat prin Legea nr. 19/1990, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 10 octombrie 1990, care prevede următoarele: „1. Nici un stat parte nu va expulza, nu va reîntoarce, nici nu va extrăda o persoană către un alt stat în care există motive serioase de a crede că acolo ea riscă să fie supusă la tortură.2. Pentru a stabili dacă există asemenea motive, autorităţile competente vor ţine seama de toate consideraţiile pertinente, inclusiv, dacă este cazul, de existenţa, în statul vizat, a unui ansamblu de violări sistematice ale drepturilor omului, grave, flagrante sau de proporţii."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai format în repetate rânduri obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare similară şi prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale ca şi în cauza de faţă. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 321 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 9 mai 2006, Curtea Constituţională a respins excepţia ca neîntemeiată.Cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea, întrucât invocarea de către autorii excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante nu constituie un motiv pentru reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în această materie. Aceasta deoarece prevederile art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 nu contravin celor din convenţia menţionată, aplicarea art. 3 din Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante urmând să fie, eventual, avută în vedere de instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea recursurilor.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Joe Ken şi Chike Christian Nwosu în dosarele nr. 5.830/RF/2005 (39.839/3/2005) şi 7.172/RF/2005 (44.089/3/2005) ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iunie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––-