DECIZIE nr. 468 din 4 noiembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Federalcoop din Constanţa în Dosarul nr. 490/2004 al Tribunalului Constanţa – Secţia penală.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, consilierul juridic Ion Ştefan, fiind lipsă celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, deoarece textul de lege criticat încalcă principiul egalităţii în drepturi, având în vedere că, spre deosebire de cauzele în care judecătorul este sesizat prin rechizitoriu, în situaţia prevăzută de art. 278^1 din Codul de procedură penală, judecătorul trebuie să se pronunţe într-un termen de 20 de zile, care este insuficient pentru studierea dosarului şi, pe cale de consecinţă, pentru pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice.Totodată, apreciază că termenul de 20 de zile stipulat în ipoteza normei legale nu este un termen de recomandare, ci, dimpotrivă, un termen obligatoriu pentru instanţă de soluţionare a plângerii formulate împotriva rezoluţiei sau a ordonanţei de netrimitere în judecată emisă de procuror.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, susţinând că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. În acest sens, arată că, potrivit procedurii instituite de art. 278^1 din Codul de procedură penală, situaţia persoanelor implicate în aceste cauze nu este identică cu cea a inculpaţilor trimişi în judecată prin rechizitoriu. Astfel, în primul caz, judecătorul verifică legalitatea şi temeinicia soluţiei de netrimitere în judecată, însă nu se poate spune acelaşi lucru despre scopul pe care îl urmăreşte instanţa de judecată învestită printr-un act de inculpare. Totodată, apreciază că, din punct de vedere juridic, termenul de 20 de zile prevăzut de textul legal criticat reflectă dreptul părţilor la un termen rezonabil, astfel cum este statuat prin art. 21 alin. (3) din Constituţie, reprezentând totodată un factor de redinamizare a procesului penal. În susţinerea acestei opinii, reprezentantul Ministerului Public invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 414 din 12 octombrie 2004, precum şi Deciziile nr. 438 şi 439 din 26 octombrie 2004, nepublicate până la această dată în Monitorul Oficial al României.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 1 aprilie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 490/2004, Tribunalul Constanţa – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Federalcoop din Constanţa cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei penale nr. 467 din 27 februarie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 99/2004 de Judecătoria Constanţa.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate contravin principiului constituţional consacrat în art. 16 alin. (1), referitor la egalitatea în drepturi. Astfel, consideră că art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală "produce discriminări între făptuitorii care sunt trimişi în judecată prin rechizitoriu şi făptuitorii care ajung în faţa instanţei de judecată prin formularea plângerii împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale". În acest sens, arată că, spre deosebire de situaţia făptuitorilor care sunt trimişi în judecată prin rechizitoriu şi care beneficiază de un proces lung, peste termenul de 20 de zile, în care instanţa poate examina atent probele, în cazul făptuitorilor al căror dosar este studiat de către instanţă cu prilejul formulării unei plângeri împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, instanţa, sub presiunea termenului impus de textul de lege criticat, nu poate examina cu atenţie toate probele, atât incriminatorii, cât şi cele în apărare. În consecinţă, autorul excepţiei apreciază că art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală creează posibilitatea ca instanţa să aprecieze greşit probele de la dosar, aşa încât făptuitorii vinovaţi să primească o sentinţă cu soluţia de scoatere de sub urmărire penală, în timp ce alţii, nevinovaţi, să fie condamnaţi pe nedrept.Tribunalul Constanţa – Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, în opinia sa, termenul de 20 de zile prevăzut de art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală este un termen de recomandare. De asemenea, plângerea adresată instanţei în baza textului de lege criticat este o cerere sui generis, care nu poate fi confundată cu judecata în fond.În acest sens, arată că, spre deosebire de judecată în fond, în cadrul procedurii reglementate de textul de lege criticat nu se poate administra decât proba cu înscrisuri noi depuse de parte, iar soluţiile pe care le poate adopta instanţa sunt expres şi limitativ prevăzute de lege. De asemenea, observă că, pe parcursul acestei proceduri, instanţa nu poate soluţiona şi acţiunea civilă.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că plângerea reglementată de art. 278^1 din Codul de procedură penală are ca scop declanşarea unui control asupra rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a înscrisurilor noi prezentate, în timp ce rechizitoriul declanşează o judecată pe fond a cauzei penale în condiţiile în care din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârşită de inculpat şi că acesta răspunde penal. Aşa fiind, Guvernul apreciază că cele două instituţii au o natură juridică diferită. În consecinţă, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze procedura de judecată, cu respectarea celorlalte norme constituţionale, reglementarea diferită a celor două instituţii este deplin justificată. De asemenea, observă că textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 4 alin. (2) din Constituţie, deoarece nu creează nici o discriminare pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială.Avocatul Poporului apreciază ca fiind neîntemeiate susţinerile autorului excepţiei, întrucât textul de lege criticat se aplică fără privilegii şi discriminări tuturor persoanelor aflate în situaţia juridică prevăzută de acesta. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 1/1994 şi Decizia nr. 102/2000, prin care s-a statuat că la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament juridic egal.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală, dispoziţii ce au fost introduse prin art. I pct. 168 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, în următoarea redactare: „Instanţa este obligată să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să comunice, de îndată şi motivat, persoanei care a făcut plângerea, modul în care aceasta a fost rezolvată.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări".În acest sens, susţine că textul de lege criticat generează un tratament juridic discriminatoriu între persoanele care sunt trimise în judecată prin rechizitoriu şi cele care ajung în faţa instanţei de judecată prin formularea plângerii împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale. Astfel, în cazul persoanelor care au formulat o plângere conform art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală, instanţa trebuie să se conformeze termenului de 20 de zile prevăzut de acest text de lege şi, prin urmare, nu poate examina cu atenţie toate probele, atât incriminatorii, cât şi cele în apărare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că cele două categorii de persoane la care se referă autorul excepţiei nu se află în aceeaşi situaţie juridică, fiind supuse unor instituţii juridice diferite. Astfel, spre deosebire de situaţia soluţionării plângerii formulate împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată, care are în vedere persoane faţă de care nu s-au desfăşurat decât acte de urmărire penală, în situaţia persoanelor care au fost trimise în judecată prin rechizitoriu s-a pornit acţiunea penală, iar acestea au dobândit calitatea de inculpat. Aşa fiind, o dată pornită acţiunea penală, instanţa procedează la judecata în fond a cauzei, dând, după caz, o soluţie de condamnare, de achitare sau încetare a procesului penal, în timp ce în cazul soluţionării plângerilor împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, instanţa nu judecă infracţiunea care a făcut obiectul urmăririi penale, ci verifică doar rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor dosarului şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.În consecinţă, Curtea apreciază că aceste aspecte justifică aplicarea, şi în speţa de faţă, a soluţiei consacrate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia instituirea unui tratament juridic diferenţiat nu poate fi privită ca o încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, atâta vreme cât situaţiile avute în vedere sunt diferite.De altfel, Curtea observă că termenul de 20 de zile stabilit prin art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală pentru soluţionarea plângerii împotriva rezoluţiei sau a ordonanţei de netrimitere în judecată urmăreşte, în mod explicit, asigurarea celerităţii procedurii, stabilirea acestui termen nefiind de natură să încalce prevederile constituţionale invocate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Federalcoop din Constanţa în Dosarul nr. 490/2004 al Tribunalului Constanţa – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește