DECIZIE nr. 468 din 4 decembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală



Nicolae Popa – preşedinteCostică Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorLucian Stângu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Radu Daniel Avram în Dosarul nr. 12.250/2002 al Judecătoriei Oradea.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 386/2003, prin care s-a constatat constituţionalitatea textului de lege criticat.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 septembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 12.250/2002, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Radu Daniel Avram, inculpat în dosarul menţionat pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale şi înşelăciune.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se consideră că dispoziţia legală criticată contravine prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituţie referitoare la dreptul la apărare, deoarece procedura de audiere a martorilor în faza de urmărire penală nu este publică şi nici contradictorie, participarea la audiere fiind limitată în conformitate cu art. 172 din Codul de procedură penală. Se arată că inculpatul, în faza de urmărire penală, nu este prezent niciodată la administrarea probei, respectiv audierea martorilor, Codul de procedură penală nefăcând nici o referire la existenţa unui astfel de drept, în consecinţă acesta nu poate exercita dreptul la apărare prin a pune întrebări şi a cere explicaţii martorilor. Se susţine că apărătorul inculpatului poate participa la audierea martorilor în faza de urmărire penală, în condiţiile art. 172 din Codul de procedură penală, dar rolul său este limitat, neputând exercita un rol activ, constând în posibilitatea de a cenzura direct proba respectivă, specific procedurii contradictorialităţii. Se arată că textul criticat ar fi constituţional doar în cazul în care "proba a fost administrată în faza de urmărire penală, în prezenţa învinuitului, a inculpatului sau a apărătorului acestuia, precum şi în cazul în care aceştia au fost înştiinţaţi cu privire la efectuarea audierii".Exprimându-şi opinia asupra excepţiei, Judecătoria Oradea arată că prevederile criticate sunt neconstituţionale, încălcând dreptul la apărare al inculpatului. Se susţine că "învinuitul sau inculpatul are dreptul, conform art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală, să fie asistat de un apărător în tot cursul urmăririi penale şi al judecăţii, iar organele judiciare sunt obligate să-i aducă acestuia la cunoştinţă acest drept. Administrarea probelor în faza de urmărire penală se face de către organele de urmărire penală, iar apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală şi poate formula cereri şi depune memorii. Lipsa apărătorului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală dacă există dovada că apărătorul a fost încunoştinţat de data şi ora efectuării actului. Când asistenţa juridică este obligatorie, organul de urmărire penală va asigura prezenţa apărătorului la ascultarea inculpatului". Se arată că din aceste dispoziţii legale rezultă posibilitatea ca probele să fie administrate în faza de urmărire penală în lipsa inculpatului sau a apărătorului acestuia, fără a se respecta condiţiile de contradictorialitate ale administrării probelor. În această situaţie citirea declaraţiei de martor în faţa instanţei, dacă ascultarea martorului nu este posibilă, urmând a se ţine seama de aceasta la judecarea cauzei, încalcă dreptul la apărare al inculpatului.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, în raport cu dispoziţiile art. 24 din Constituţie, este neîntemeiată. Se arată că legea procesual penală română permite audierea martorilor în toate etapele procesuale. Potrivit art. 172 din Codul de procedură penală, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală, inclusiv la audierea martorilor în cursul urmăririi penale, iar cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală inculpatul ia cunoştinţă de declaraţiile martorilor şi poate cere confruntarea cu aceştia. De aceea, dreptul la apărare al inculpatului nu este încălcat. Procedura instituită de legiuitorul român este în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia este permisă folosirea declaraţiilor martorilor date anterior judecăţii, chiar dacă inculpatul nu a asistat la această audiere, cu condiţia să fi fost respectate drepturile apărării. Se invocă şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, anume Decizia nr. 151/2002, prin care Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Constituţie. Se arată că este în interesul aflării adevărului să se ţină seama de declaraţiile martorului legal audiat în faza de urmărire penală, aflat în imposibilitate obiectivă de a se prezenta în faţa judecătorului pentru a da o nouă declaraţie. Se susţine că inculpatul a avut posibilitatea să ia cunoştinţă de cuprinsul declaraţiei date de martor în cursul urmăririi penale, iar dacă se consideră prejudiciat, poate folosi împotriva hotărârii judecătoreşti căile de atac prevăzute de lege. Se arată că legea prevede toate garanţiile procesuale pentru realizarea dreptului la apărare al inculpatului, iar dispoziţiile criticate nu contravin, ci, dimpotrivă, contribuie la realizarea acestui drept. În acest sens se invocă deciziile nr. 151/2002 şi nr. 275/2003 pronunţate de Curtea Constituţională.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.În legătură cu obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, deşi este criticat art. 327 din Codul de procedură penală în întregul său, din motivarea excepţiei rezultă că această critică vizează doar dispoziţiile alin. 3; în consecinţă, controlul de constituţionalitate exercitat în prezenta cauză se va limita la această dispoziţie legală, care are următorul conţinut: "Dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanţa dispune citirea depoziţiei date de acesta în cursul urmăririi penale şi va ţine seama de ea la judecarea cauzei".Autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor art. 24 din Constituţie, care garantează dreptul la apărare, deoarece lipsesc pe inculpat de dreptul la o confruntare directă cu martorul şi de posibilitatea de a-i pune întrebări şi de a-i cere explicaţii.Examinând această critică de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală nu sunt contrare prevederilor art. 24 din Constituţie, deoarece dreptul la apărare al inculpatului nu este afectat de valorificarea unei depoziţii date în cursul urmăririi penale de către martorul care, din motive obiective, nu s-a putut prezenta în faţa instanţei pentru o nouă declaraţie. Inculpatul poate cunoaşte declaraţia dată de un martor în cursul urmăririi penale fie prin apărătorul său, care are dreptul să asiste la audierea martorului, fie cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, având posibilitatea de a cere confruntarea cu acesta.De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală prin Decizia nr. 275 din 26 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, şi prin Decizia nr. 386 din 16 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 26 noiembrie 2003. Prin aceste decizii Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a subliniat că este în interesul aflării adevărului citirea şi punerea în discuţia părţilor a depoziţiei date în cursul urmăririi penale de către martorul care, din cauze obiective, nu s-a putut prezenta în faţa instanţei pentru a da o nouă declaraţie.Atât soluţiile, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Radu Daniel Avram în Dosarul nr. 12.250/2002 al Judecătoriei Oradea.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 decembrie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește