DECIZIE nr. 468 din 22 aprilie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 4 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ordinul "Sfântul Vasile cel Mare" Provincia "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" în Dosarul nr. 7.301/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent informează completul de judecată că la dosar autorul excepţiei a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 6 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 7.301/1/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 alin. 4 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată într-o cauză în care s-a formulat o cerere de strămutare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât nemotivarea hotărârii asupra strămutării încalcă dreptul părţilor la un proces echitabil.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dreptul de acces la o instanţă de judecată priveşte doar acele proceduri în care instanţele sunt chemate să se pronunţe asupra drepturilor şi obligaţiilor ce rezultă din raporturile juridice deduse judecăţii. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale, făcând referire la jurisprudenţa Curţii în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 40 alin. 4 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: "Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi nu este supusă niciunei căi de atac. Ea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare urmează să fie păstrate."Excepţia este raportată la prevederile constituţionale ale art. 11 alin. (2), potrivit căruia tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern, ale art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi la dispoziţiile art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia, Curtea observă că prin Decizia nr. 624 din 26 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 24 august 2007, s-a reţinut că hotărârea pronunţată în soluţionarea cererii de strămutare este rezultatul unui act de administrare a justiţiei, iar nu de soluţionare în fond a unei cauze civile.Totodată, Curtea reţine că prin hotărârea de strămutare nu se judecă fondul cauzei, ci numai asigurarea condiţiilor pe care le implică art. 37 din Codul de procedură civilă, respectiv nepărtinirea şi obiectivitatea în soluţionarea litigiului, condiţii de care beneficiază toate părţile, indiferent de calitatea lor procesuală. În plus, hotărârea asupra strămutării nu este supusă niciunei căi de atac.Aşa fiind, nu poate fi primită critica referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate în susţinerea excepţiei.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ordinul "Sfântul Vasile cel Mare" Provincia "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" în Dosarul nr. 7.301/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 aprilie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof.univ.dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește