DECIZIE nr. 467 din 6 iunie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMihaela Cîrstea – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Enache Red” – S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 8.821/2005 al Tribunalului Iaşi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că, din motivarea excepţiei, se desprinde concluzia că autorul excepţiei critică o omisiune legislativă a textului art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. Or, completarea cuprinsului unei reglementări legale nu reprezintă atributul Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 14 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 8.821/2005, Tribunalul Iaşi – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Enache Red” – S.R.L. din Iaşi într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei prin care Judecătoria Iaşi a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii, întocmit de un agent constatator al Corpului Gardienilor Publici.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate nesocotesc dreptul de liber acces la justiţie, garantat constituţional. În acest sens precizează că termenul de contestare a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei începe să curgă de la data afişării lui la sediul contravenientului. Or, actul sancţionator afişat poate fi cu uşurinţă rupt, distrus sau sustras, astfel încât agentul economic nu mai poate lua cunoştinţă de existenţa sa. Arată că, din acest motiv, nu are posibilitatea de a formula apărările care ar putea conduce la anularea măsurii prevăzute în actul sancţionator comunicat.Tribunalul Iaşi – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Consideră că legiuitorul poate reglementa modalitatea de comunicare a procesului-verbal prin legi speciale, fără a face distincţie între contravenientul persoană fizică şi cel persoană juridică, atât timp cât operaţiunea de comunicare prin afişare se concretizează într-un proces-verbal semnat de cel puţin un martor. În continuare, arată că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, respectiv cu cele ale art. 47 din acesta, care se referă la comunicarea, după învestirea instanţei cu soluţionarea plângerii împotriva procesului-verbal, a citaţiei sau a altor acte de procedură.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că în jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale s-a statuat că stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti reprezintă o problemă de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Precizează că accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare sunt asigurate prin respectarea cerinţelor procedurale specifice, precum şi prin reglementarea căilor de atac exercitate, potrivit art. 129 din Constituţie, în condiţiile legii.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Precizează că accesul liber la justiţie are semnificaţia faptului că legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nicio categorie sau niciun grup social, el presupunând, totodată, accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia. De asemenea, consideră că dispoziţiile art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt conforme şi prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât dreptul la apărare este consacrat de Constituţie în sfera activităţii judiciare, or, comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată ca urmare a săvârşirii unei contravenţii nu se înscrie în acest cadru. În continuare, observă că autorul excepţiei critică o omisiune legislativă, or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, care au următorul cuprins: „Comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată se face prin poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operaţiunea de afişare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puţin un martor.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), care prevede că orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, şi celor ale art. 24, care garantează dreptul la apărare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi motivele invocate în susţinerea ei, Curtea reţine următoarele:În ceea ce priveşte comunicarea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, precum şi a înştiinţării de plată a amenzii corespunzătoare, regula generală este prevăzută de art. 26 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi constă în înmânarea lor direct contravenientului. Textul de lege dedus controlului de constituţionalitate instituie o excepţie de la această regulă, excepţie aplicabilă situaţiei în care contravenientul lipseşte de la domiciliul sau, după caz, de la sediul său ori, deşi prezent, refuză să semneze procesul-verbal.Nu se poate reţine critica de neconstituţionalitate privind pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 şi 24 din Legea fundamentală, întrucât dispoziţiile art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, referitoare la afişarea procesului-verbal, nu constituie, prin ele însele, o nesocotire a dreptului de acces liber la justiţie. Autorul excepţiei pleacă de la premisa că, în practică, există riscul să nu ia cunoştinţă de existenţa actului sancţionator. Aceasta e însă doar o supoziţie ce se întemeiază pe o simplă temere ipotetică potrivit căreia instrumentum probationis ar putea fi distrus sau furat.În realitate, afişarea, ca modalitate de comunicare a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, satisface pe deplin cerinţele procedurale care să asigure contravenientului exercitarea atât a dreptului de acces liber la justiţie, cât şi a dreptului de apărare.Mai mult, din modul în care a fost formulată excepţia de neconstituţionalitate, se desprinde concluzia că autorul acesteia nu critică textul de lege supus controlului pentru conţinutul său, ci pentru ceea ce, în opinia sa, lipseşte acestui text, problemă ce ţine de procesul de legiferare, excedând sfera de competenţă a Curţii Constituţionale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Enache Red” – S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 8.821/2005 al Tribunalului Iaşi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iunie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește