DECIZIE nr. 467 din 4 decembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală



Nicolae Popa – preşedinteCostică Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorLucian Stângu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Dan Leonard Cazan în Dosarul nr. 10.391/2002 al Judecătoriei Brăila.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, deoarece textul criticat a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate şi nu există motive care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 25 august 2003, pronunţată în Dosarul nr. 10.391/2002, Judecătoria Brăila a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, ridicată de Adrian Dan Leonard Cazan, inculpat în dosarul menţionat pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile cuprinse în art. 20 şi art. 23 alin. (8) din Legea fundamentală, precum şi pe cele cuprinse în art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece, prin faptul că "instanţa poate obliga inculpatul sau partea responsabilă civilmente la plata unei amenzi judiciare, se creează posibilitatea de constrângere a acestora la administrarea de probe pentru a dovedi aspecte susţinute de acuzare".Judecătoria Brăila consideră că excepţia este neîntemeiată, deoarece textul legal criticat vizează toate persoanele care intră sub incidenţa acestui text, indiferent dacă au sau nu vreo calitate în proces, iar amenda judiciară se aplică de instanţă în virtutea rolului său activ pentru aflarea adevărului, fiind o sancţiune cu caracter procesual.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul arată că excepţia este neîntemeiată şi că amenda judiciară constituie un mijloc necesar pentru ca instanţa să poată avea probele necesare soluţionării cauzei penale. Excepţia este neîntemeiată şi în raport cu prevederile art. 6 pct. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care se referă la prezumţia de nevinovăţie, deci la săvârşirea unei infracţiuni. Textul criticat se referă la încălcarea obligaţiei de a pune la dispoziţia organelor judiciare a obiectelor sau înscrisurilor cerute de acestea pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele.Avocatul Poporului consideră că excepţia este neîntemeiată, întrucât prezumţia de nevinovăţie se referă la situaţia procesuală a inculpatului, persoană trasă la răspundere penală, iar nu la persoanele trase la răspundere prin acţiunea civilă. Textul criticat se referă la unul dintre cazurile care constituie abatere judiciară, constând în neîndeplinirea de către orice persoană a obligaţiei de prezentare, la cererea organelor judiciare, a obiectelor sau înscrisurilor cerute de acestea. Constatând neîndeplinirea acestei obligaţii legale, organele judiciare pot aplica amenda judiciară, care nu are legătură cu prezumţia de nevinovăţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Următoarele abateri săvârşite în cursul procesului penal se sancţionează cu amendă judiciară de la 20.000 la 100.000 lei. […] e) neîndeplinirea de către orice persoană a obligaţiei de prezentare, la cererea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată, a obiectelor ori înscrisurilor cerute de acestea, precum şi neîndeplinirea aceleiaşi obligaţii de către conducătorul unităţii sau de cel însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestei obligaţii." Textul se referă la unul dintre cazurile care constituie abateri judiciare, pentru care organele judiciare penale pot aplica sancţiunea amenzii judiciare.În motivarea excepţiei s-a susţinut că aceste dispoziţii contravin prevederilor cuprinse în art. 20 şi art. 23 alin. (8) din Legea fundamentală [devenit art. 23 alin. (11) din Constituţia revizuită], precum şi prevederilor art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a textului de lege menţionat, Curtea Constituţională constată că dispoziţiile art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, conform cărora "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată". Prezumţia de nevinovăţie, invocată de autorul excepţiei, se referă la persoana învinuită de săvârşirea unei infracţiuni, în timp ce dispoziţiile art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală au în vedere neîndeplinirea cererii organelor judiciare de a li se remite anumite obiecte sau înscrisuri necesare soluţionării procesului penal. Dispoziţiile legale criticate vizează toate persoanele care intră sub incidenţa acestui text, indiferent dacă au sau nu vreo calitate în proces, iar amenda judiciară este o sancţiune cu caracter procesual, care se aplică pentru abaterea judiciară comisă.Îndeplinirea de către orice persoană a obligaţiei de prezentare a obiectelor şi înscrisurilor cerute de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată constituie o obligaţie, stabilită de legiuitor, pentru realizarea scopului procesului penal, prevăzut în art. 1 din Codul de procedură penală, şi anume: "constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală."Critica de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi cu privire la încălcarea prin textul de lege criticat a prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece acestea se referă la dreptul oricărei persoane la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, prevederi care nu au nici o incidenţă în cauză în raport cu conţinutul textului de lege criticat, care se referă la abateri şi amenzi judiciare.Curtea constată, de asemenea, că nu au fost încălcate nici dispoziţiile art. 20 din Constituţie referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor în concordanţă cu Declaraţia universală a drepturilor omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte, pentru că, aşa cum s-a arătat mai sus, prin dispoziţiile legale care au făcut obiectul controlului de constituţionalitate aceste prevederi nu au fost lezate, iar referitor la alte prevederi invocate (art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale), acestea nu au incidenţă în cauză.În sensul celor arătate este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale; astfel, prin Decizia nr. 145/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 24 februarie 2000, s-a constatat că dispoziţiile art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală sunt constituţionale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Dan Leonard Cazan în Dosarul nr. 10.391/2002 al Judecătoriei Brăila.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 decembrie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește