DECIZIE nr. 467 din 20 septembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAurelia Rusu – procurorClaudia Margareta Niţă – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 6 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 501/2002„, excepţie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, reprezentat prin primar Emil Boc, în Dosarul nr. 15.223/2004 al Judecătoriei Cluj-Napoca.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens se arată că, potrivit art. I pct. 16 din titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, dispoziţiile art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 au fost preluate în substanţa lor juridică prin art. 4^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, iar prin dispoziţiile art. VI din titlul II al aceleiaşi legi, dispoziţiile art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 au fost abrogate în mod expres.Totodată dispoziţiile art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 au mai fost supuse examenului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 284 din 7 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 16 august 2005, Curtea Constituţională a constatat că acestea nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2) şi ale art. 44 alin. (2) din Legea fundamentală şi nici dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia asupra drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate a fi încălcate şi în prezenta cauză. Întrucât soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile de lege criticate a fost preluată în totalitate de art. 4^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, se apreciază că nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii, astfel că soluţia şi considerentele reţinute în decizia amintită se menţin şi în prezenta cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 7 martie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 15.223/2004, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 6 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 501/2002„. Excepţia a fost ridicată de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, reprezentat prin primar Emil Boc, într-o cauză civilă având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare a unui imobil.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul de lege criticat încalcă principiul neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 se aplică şi unor situaţii legal constituite pe baza unei legi anterioare. De asemenea, este nesocotit şi principiul egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin aceea că introduce o discriminare „nejustificată, nelegală şi imorală. Se înlătură, astfel, beneficiul bunei-credinţe în privinţa vânzării-cumpărării unei categorii de imobile preluate de stat în mod abuziv, instituind astfel un tratament juridic discriminatoriu pentru unii cetăţeni care, de fapt, se află într-o situaţie identică cu cea a altor cumpărători, ale căror acte de cumpărare îşi păstrează valabilitatea”.Se mai susţine că textul de lege atacat contravine totodată şi art. 44 din Constituţie, deoarece "proprietatea privată nu mai este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, creându-se, în acest fel, o situaţie discriminatorie", încălcându-se astfel şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în raport cu art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală. În sfârşit, se afirmă şi contrarietatea dintre dispoziţiile de lege criticate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, "în raport de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului".Judecătoria Cluj-Napoca apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi ca atare urmează a fi respinsă, deoarece art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 nu vine în contradicţie cu prevederile art. 15 alin. (2), ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 44 din Constituţie.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Dispoziţiile art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 nu instituie o încălcare a principiului neretroactivităţii legii civile, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie, ci, dimpotrivă, reprezintă chiar o consacrare a acestuia. Textul de lege criticat nu face decât să constate nulitatea absolută a unor acte, ca urmare a nerespectării unor dispoziţii imperative ale legilor în vigoare la momentul încheierii lor, iar sancţiunea care intervine este aceeaşi atât la momentul încheierii actului juridic civil, cât şi în cazul noii legi, existând o continuitate care exclude retroactivitatea.Nu pot fi reţinute nici susţinerile potrivit cărora dispoziţiile de lege menţionate "introduc o discriminare nejustificată, nelegală sau imorală" împotriva exigenţelor principiului egalităţii în drepturi al cetăţenilor, statuat în art. 16 din Constituţie. Aceasta deoarece, pe de o parte, Curtea Constituţională nu are în vedere, la examinarea constituţionalităţii unui text de lege, compatibilitatea acestuia cu alte prevederi legale, ci doar cu principiile şi prevederile fundamentale, iar, pe de altă parte, dispoziţiile de lege în cauză se referă, distinct, la două categorii de persoane aflate în situaţii juridice diferite, respectiv dobânditorii de bună-credinţă ai unor imobile preluate de stat fără titlu valabil şi dobânditorii unor imobile ce au aparţinut cultelor religioase. Or, principiul egalităţii în drepturi nu interzice, ci, dimpotrivă, presupune tratament juridic diferit pentru persoane aflate în situaţii deosebite.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 44 din Constituţie, se precizează că "scopul Ordonanţei Guvernului nr. 94/2000 a fost acela de a restitui foştilor proprietari imobile ce au aparţinut cultelor religioase din România, iar nu acela de a legifera o expropriere, fără dreaptă şi prealabilă despăgubire, aşa cum susţine autorul excepţiei".Legiuitorul nu a făcut altceva decât să aplice dispoziţiile constituţionale ale art. 44 din Constituţie, respectând totodată şi prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care, "potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, permit statelor să reglementeze exercitarea dreptului de proprietate în concordanţă cu interesul general, adoptând în acest sens legile necesare".Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. VI alin. (3) din titlul II al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 sunt constituţionale.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate în raport cu art. 15 alin. (2) din Constituţie, se menţionează că textul de lege atacat, "instituind sancţiunea nulităţii absolute pentru actele juridice de înstrăinare încheiate cu încălcarea prevederilor legale în vigoare la data înstrăinării", reprezintă tocmai "consacrarea principiului tempus regis actum, cauza de nulitate existând încă de la data încheierii actului". De asemenea, se apreciază că nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate faţă de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece textul de lege criticat "se aplică tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei legale, respectiv celor ce au dobândit imobile prin acte juridice încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la acea dată, fără nici o discriminare pe criterii arbitrare".În sfârşit, dispoziţiile art. VI alin. (3) al titlului II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 sunt în deplină concordanţă cu prevederile art. 44 din Constituţie şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Potrivit acestora, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, iar „garantarea şi ocrotirea proprietăţii operează în condiţiile dobândirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale şi nu prin contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la epoca respectivă”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare şi notelor scrise ale autorului excepţiei, dispoziţiile "art. 6 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 501/2002„. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002, a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 48/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004.La data sesizării Curţii Constituţionale, textul de lege criticat avea următorul conţinut:– Art. VI alin. (3): "Actele juridice de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.”Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, art. VI alin. (1)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 a fost abrogat expres prin art. VI din titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.Dispoziţiile art. VI alin. (3), prevăzute la titlul II al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, au fost preluate, cu un conţinut identic, în art. 4^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, potrivit art. I pct. 16 din titlul II al Legii nr. 247/2005 intitulat „Modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România”.În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că, atunci când dispoziţia legală criticată pentru neconstituţionalitate a fost abrogată, excepţia este admisibilă numai în măsura în care noua reglementare menţine în substanţa sa reglementarea anterioară. Având în vedere că în cauza de faţă această cerinţă este îndeplinită, Curtea urmează să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum aceasta a rezultat din modificările Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000.Este de observat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 a fost ulterior republicată, în temeiul art. V din titlul II al Legii nr. 247/2005, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, iar ca urmare a renumerotării textelor, art. 4^1 alin. (2) a devenit art. 6 alin. (2). Aşadar, Curtea Constituţională urmează să se pronunţe asupra acestui din urmă text de lege, care are următorul conţinut:– Art. 6 alin. (2): "Actele juridice de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul prezentei ordonanţe de urgenţă sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii civile, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, fără privilegii şi fără discriminări, ale art. 20 alin. (2) referitoare la prioritatea reglementărilor internaţionale privitoare la drepturile fundamentale, cu excepţia cazului în care legile interne conţin dispoziţii mai favorabile, şi ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată. De asemenea, se susţine şi încălcarea art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietăţii, precum şi a art. 6 paragraful 1 din aceeaşi convenţie, privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta este neîntemeiată şi în consecinţă urmează să fie respinsă.Textul de lege criticat sancţionează cu nulitatea absolută actele juridice de înstrăinare a imobilelor ce fac obiect de reglementare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, dacă aceste acte au fost încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.Dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse examenului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie şi din documentele internaţionale invocate, în parte, şi în prezenta cauză, cu prilejul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VI alin. (3) din titlul II al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, dispoziţii ale căror conţinut şi soluţie legislativă au fost preluate de art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată.Astfel, prin Decizia nr. 284 din 7 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 16 august 2005, şi prin Decizia nr. 374 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 29 august 2005, Curtea a constatat conformitatea dispoziţiilor art. VI alin. (3) din titlul II al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 faţă de prevederile şi principiile fundamentale cuprinse în art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2) şi art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, precum şi faţă de dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietăţii, reţinând în esenţă următoarele: sancţionând cu nulitatea absolută actele de înstrăinare a unor bunuri imobile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării, textul de lege criticat nu reprezintă decât consacrarea legală a aplicării sancţiunii nulităţii actului juridic civil, fără a i se putea imputa aşadar nesocotirea principiului neretroactivităţii legii civile; foştii proprietari ai imobilelor preluate de către stat de la cultele religioase şi cumpărătorii unor asemenea imobile se află în situaţii juridice diferite, astfel că un tratament juridic diferenţiat este pe deplin justificat, în lumina exigenţelor principiului egalităţii, care nu este sinonim cu uniformitatea, ci impune aplicarea unor soluţii diferite pentru situaţii diferite; în sfârşit, principiul constituţional al garantării şi ocrotirii proprietăţii private operează în condiţiile dobândirii legale a dreptului de proprietate, nu şi în cazul în care dreptul este dobândit prin încălcarea normelor imperative ale legilor în vigoare la data încheierii actelor juridice de înstrăinare, soluţia judicioasă pentru această situaţie fiind cea a aplicării sancţiunii nulităţii actului juridic civil.Dată fiind identitatea de conţinut juridic dintre dispoziţiile art. VI alin. (3) din titlul II al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 şi prevederile art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, republicată, şi observând totodată că temeiurile constituţionale invocate atât în deciziile menţionate mai sus, cât şi în prezenta cauză sunt aceleaşi, Curtea constată că soluţiile adoptate şi argumentele ce au stat la baza acestora se menţin şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii.În ceea ce priveşte susţinerile potrivit cărora dispoziţiile de lege criticate contravin şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, Curtea constată că argumentarea pretinsei contrarietăţi se referă doar la "jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului", fără a se indica însă o cauză anume, soluţionată de instanţa europeană în sensul celor afirmate. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate”, astfel că aceste critici nu pot fi reţinute.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată, excepţie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, reprezentat prin primar Emil Boc, în Dosarul nr. 15.223/2004 al Judecătoriei Cluj-Napoca.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia Margareta Niţă––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește