DECIZIE nr. 466 din 4 decembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 şi 206 din Codul penal şi ale art. 221, 228 şi 275-278 din Codul de procedură penală



Nicolae Popa – preşedinteCostică Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorLucian Stângu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 şi 206 din Codul penal şi ale art. 221, 228 şi 275-278 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Muşceleanu, Cornelia Muşceleanu şi Cristian Muşceleanu în Dosarul nr. 5.178/2003 al Judecătoriei Botoşani.La apelul nominal răspunde Constantin Muşceleanu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Autorul excepţiei solicită admiterea acesteia astfel cum a fost motivată în concluziile scrise depuse la dosar.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, apreciind că prevederile de lege criticate nu contravin textelor constituţionale invocate ca fiind încălcate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 31 iulie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 5.178/2003, Judecătoria Botoşani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 şi 206 din Codul penal şi ale art. 221, 228 şi 275-278 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Muşceleanu, Cornelia Muşceleanu şi Cristian Muşceleanu, revizuienţi în dosarul menţionat.În dosarul cauzei, printr-o sentinţă a Judecătoriei Botoşani, a cărei revizuire au cerut-o, autorii excepţiei fuseseră achitaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de insultă şi calomnie, în baza art. 10 lit. b^1) din Codul de procedură penală şi art. 18^1) din Codul penal, cu aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ de câte 500.000 lei fiecare. Prin chiar cererea de revizuire Constantin Muşceleanu şi Cristian Muşceleanu au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 şi 206 din Codul penal privitoare la infracţiunile de insultă şi calomnie. Din motivarea excepţiei rezultă că obiectul acesteia îl constituie de fapt dispoziţiile art. 205 alin. 3 şi ale art. 206 alin. 2, care prevăd că pentru aceste infracţiuni acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Tot din motivarea excepţiei rezultă că sunt criticate indirect şi dispoziţiile art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, care prevăd că plângerea prealabilă pentru aceste infracţiuni se adresează instanţei de judecată. Autorii excepţiei susţin că aceste dispoziţii legale contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la România ca stat de drept, ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie şi mai ales ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor. Se arată că persoanele vătămate în cazul acestor infracţiuni, care se pot adresa direct instanţei de judecată, sunt favorizate în raport cu persoanele vătămate în cazul altor infracţiuni, care sunt obligate să se adreseze organului de cercetare penală sau procurorului care cercetează plângerea şi poate da soluţii diferite. De aici rezultă încălcarea, după părerea autorilor excepţiei, a prevederilor art. 16 din Constituţie.Ulterior, Constantin Muşceleanu şi Cornelia Muşceleanu, printr-o notă de precizări depusă la dosar, a ridicat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 221, 228 şi 275-278 din Codul de procedură penală, care se referă la modurile de sesizare a organelor de urmărire penală, la începerea urmăririi penale şi la plângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală. În opinia autorilor excepţiei, aceste dispoziţii contravin prevederilor constituţionale ale art. 1, 11, 16 şi 21. Motivul invocat este acela că dispoziţiile menţionate prevăd, "în mod imoral şi neconstituţional", introducerea plângerilor penale la alte organe judiciare şi nu la instanţa de judecată ca în cazul infracţiunilor de insultă şi calomnie. Autorii excepţiei solicită Curţii Constituţionale să constate neconstituţionalitatea şi să acţioneze "în sensul de a crea un acces liber neîngrădit şi în timp rezonabil tuturor cetăţenilor care să se adreseze pentru judecarea tuturor infracţiunilor numai instanţei judecătoreşti".Judecătoria Botoşani consideră că excepţia este nefondată. Cu privire la art. 205 şi 206 din Codul penal s-a considerat de legiuitor că, ţinând seama de pericolul social redus al infracţiunilor de insultă şi calomnie, pentru aceste infracţiuni acţiunea penală să fie pusă în mişcare la plângerea prealabilă adresată direct instanţei de judecată, fără urmărire penală. Nu se creează discriminări prin aceasta, deoarece drepturile procesuale ale părţilor sunt respectate şi în acest caz. Referitor la art. 221, 228 şi 275-278 din Codul de procedură penală, instanţa arată că excepţia nu este întemeiată nici cu privire la acestea, deoarece aceste dispoziţii referitoare la urmărirea penală nu împiedică în nici un mod accesul la justiţie, fiind simple dispoziţii de procedură.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul arată că excepţia este nefondată, deoarece, în conformitate cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege, iar procedura plângerii prealabile nu este decât o parte a procedurii, ţinând, de asemenea, de competenţa legiuitorului. Prin faptul că plângerea prealabilă pentru insultă şi calomnie se adresează direct instanţei de judecată, nu se creează privilegii sau discriminări de natura celor prevăzute în art. 4 din Constituţie. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 221, 228 şi ale art. 275-278 din Codul de procedură penală, în raport cu prevederile art. 21 din Constituţie, şi aceasta este neîntemeiată. Dispoziţiile criticate reglementează modalitatea de sesizare a organului de urmărire penală, începerea urmăririi penale şi plângerea împotriva actelor de urmărire penală şi nu împiedică în nici un mod accesul la instanţă. Persoana nemulţumită de soluţia dată plângerii sale, prin desfăşurarea procedurii în cadrul Ministerului Public, are dreptul să se adreseze instanţei de judecată, în conformitate cu art. 21 din Constituţie.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 şi 206 din Codul penal şi a dispoziţiilor art. 221 şi 228 din Codul de procedură penală, faţă de dispoziţiile art. 21 din Constituţie, nu poate fi primită, întrucât prin dispoziţiile legale menţionate se asigură tocmai accesul liber la justiţie, în scopul apărării drepturilor şi intereselor legitime ale părţii vătămate. Se arată că este atributul legiuitorului să stabilească infracţiunile pentru care este necesară plângerea prealabilă, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, şi că este în interesul persoanei vătămate să decidă asupra necesităţii punerii în mişcare a acţiunii penale. Se mai arată că nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 275-278 din Codul de procedură penală, faţă de prevederile art. 21 din Constituţie, întrucât persoana nemulţumită de soluţia dată plângerii sale în cadrul Ministerului Public are dreptul să se adreseze instanţei de judecată, singura autoritate care, potrivit art. 125 alin. (1) din Constituţie, realizează justiţia.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 205 şi 206 din Codul penal, referitoare la infracţiunile de insultă şi calomnie, şi ale art. 221, 228 şi 275-278 din Codul de procedură penală, care se referă la modurile de sesizare a organelor de urmărire penală, la începerea urmăririi penale şi la procedura plângerii împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală. În susţinerea excepţiei, se arată că dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 referitoare la România ca stat de drept, ale art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 referitoare la dreptul de acces liber la justiţie. În esenţă, autorii susţin că dispoziţiile art. 205 şi 206 din Codul penal sunt contrare dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece prevăd că acţiunea penală pentru aceste infracţiuni se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, adresată direct instanţei de judecată, creând o situaţie discriminatorie în favoarea persoanelor vătămate, în comparaţie cu persoanele vătămate în cazul infracţiunilor pentru care plângerea se adresează organelor de cercetare penală sau procurorului. În mod corespunzător, dispoziţiile art. 221, 228 şi 275-278 din Codul de procedură penală sunt considerate neconstituţionale în ele însele, ca dispoziţii care prevăd că plângerea penală se adresează organelor de urmărire penală în loc să fie adresate instanţei de judecată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este nefondată sub toate aspectele. Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Este, aşadar, de competenţa legiuitorului să stabilească infracţiunile pentru care acţiunea penală se pune în mişcare numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar dintre acestea şi cele opt infracţiuni din art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, între care insulta şi calomnia, pentru care plângerea prealabilă se adresează direct instanţei de judecată.Procedura plângerii prealabile, ca excepţie de la principiul oficialităţii procesului penal, corespunde unor profunde raţiuni de politică penală şi de aceea infracţiunile pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate sunt alese cu grijă deosebită de legiuitor. Pentru covârşitoarea majoritate a infracţiunilor, procesul penal trebuie să parcurgă, din raţiuni de politică penală tot aşa de puternice, faza specifică a urmăririi penale. De aceea, susţinerea că plângerile penale pentru toate infracţiunile sau cel puţin cele de urmărire la plângerea prealabilă ar trebui adresate direct instanţei de judecată este lipsită de suport ştiinţific. De asemenea, sunt lipsite de orice bază reală şi afirmaţiile privitoare la pretinsa încălcare a principiului egalităţii în drepturi, în cadrul procedurii prealabile, dispoziţiile legale în materie excluzând orice privilegii sau discriminări.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 şi 206 din Codul penal şi ale art. 221, 228 şi 275-278 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Muşceleanu, Cornelia Muşceleanu şi Cristian Muşceleanu în Dosarul nr. 5.178/2003 al Judecătoriei Botoşani.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 decembrie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește