DECIZIE nr. 466 din 20 septembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAurelia Rusu – procurorClaudia Margareta Niţă – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Livius Frâncu în Dosarul nr. 55/F/CA/2005 al Curţii de Apel Braşov – Secţia contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând în acest sens că termenul prevăzut de dispoziţiile de lege criticate se aplică tuturor persoanelor cărora acestea li se adresează, astfel că nu se poate susţine încălcarea art. 16 din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 26 aprilie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 55/F/CA/2005, Curtea de Apel Braşov – Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de Livius Frâncu în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă a celui în cauză.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că "dispoziţiile art. 5 alin. (1) limitează în timp (18 luni) posibilitatea depunerii cererilor pentru stabilirea drepturilor ce se cuvin în temeiul Legii nr. 568/2001 pentru categoriile de persoane care se încadrează la fel în prevederile acesteia, încălcându-se astfel art. 16 din Constituţia României”.Curtea de Apel Braşov – Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate limitează în timp posibilitatea depunerii cererilor pentru stabilirea drepturilor cuvenite în temeiul Legii nr. 568/2001, în funcţie de calitatea persoanei, ceea ce înseamnă o limitare a principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Termenul stabilit de art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 este un termen aplicabil tuturor persoanelor aflate în ipoteza reglementată de acest text, astfel că nu se poate susţine încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi, care, aşa cum reiese şi din jurisprudenţa constantă în materie a Curţii Constituţionale, presupune instituirea unui tratament juridic egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite."Mai mult, recunoaşterea sine die a posibilităţii persoanei interesate de a declanşa procedura pentru acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, potrivit ordonanţei criticate, ar fi de natură să genereze un climat de insecuritate juridică a raporturilor civile, intolerabil într-un stat de drept.""Pe de altă parte, împrejurarea că persoana interesată, deşi cunoştea sau ar fi trebuit să cunoască acest termen, ca şi consecinţele juridice ale nerespectării acestuia, nu s-a conformat exigenţei legale dă expresie propriei sale culpe, cu atât mai puţin scuzabilă cu cât acest termen a mai fost prelungit de trei ori."Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999, aprobată prin Legea nr. 568/2001, sunt constituţionale. Textul criticat determină categoriile de persoane beneficiare ale legii şi stabileşte, totodată, un termen de depunere a cererii privind constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă a persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice sau supuse, din motive politice, unor măsuri administrative abuzive. Instituirea termenului până la care se pot depune cererile pentru recunoaşterea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă se aplică în mod egal tuturor persoanelor menţionate în ipoteza normei legale şi nu contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi. Mai mult, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de către autorul excepţiei, îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 30 decembrie 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 568/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 30 octombrie 2001. Aceste dispoziţii aveau următorul conţinut: „Cererea poate fi introdusă de persoana condamnată sau supusă unei măsuri administrative abuzive ori, după decesul acesteia, de soţul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv, în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.”Textul art. 5 alin. (1) a suferit, ulterior aprobării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 prin Legea nr. 568/2001, două modificări, mai întâi prin Ordonanţa Guvernului nr. 64/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 31 august 2002, şi apoi prin Legea nr. 670/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 20 decembrie 2002, astfel că textul în vigoare la acest moment şi asupra căruia Curtea Constituţională urmează să se pronunţe are următorul cuprins: „Cererea poate fi introdusă de persoana condamnată sau supusă unei măsuri administrative abuzive ori, după decesul acesteia, de soţul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv, până cel târziu la 31 decembrie 2003.”Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice […]."Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, raportat la dispoziţiile din Constituţie invocate, Curtea reţine următoarele:Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile legale criticate contravin principiului egalităţii în drepturi, deoarece termenul prevăzut pentru depunerea cererilor pentru stabilirea drepturilor ce se cuvin persoanelor la care se referă Legea nr. 568/2001 limitează în timp posibilitatea acestora de a beneficia de respectivele drepturi.Instituirea unui termen înăuntrul căruia titularul unui drept subiectiv îşi poate exercita prerogativa conferită de lege nu contravine principiului egalităţii în drepturi, atât timp cât tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei le este aplicabil acelaşi tratament juridic, fără privilegii şi fără discriminări. Principiul egalităţii în drepturi presupune aplicarea unui tratament juridic egal persoanelor aflate în situaţii identice şi impune, totodată, reguli diferite pentru persoane care se află în situaţii deosebite. Or, instituirea unui termen în cadrul căruia se poate valorifica un drept nu poate crea o stare de inegalitate, de discriminare între persoanele aflate în aceeaşi situaţie, atât timp cât acestea acţionează în concordanţă şi cu respectarea dispoziţiilor legii. Imposibilitatea exercitării dreptului are natura unei sancţiuni legale, fiind o consecinţă firească a nerespectării normelor juridice aplicabile.De altfel, Curtea Constituţională a statuat constant în jurisprudenţa sa, de exemplu în Decizia nr. 253 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 12 august 2004, că „exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru şi cu respectarea anumitor exigenţe legale, între care şi stabilirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă”.Curtea Constituţională observă că recunoaşterea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă şi, ca urmare a recunoaşterii acestei calităţi, acordarea drepturilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999, nu pot avea loc sine die, stabilirea unui termen pentru exercitarea acestui drept fiind necesară pentru instituirea şi menţinerea stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice civile şi a ordinii de drept, specifice unui stat democratic. Lipsa de diligenţă a titularului dreptului nu se poate constitui într-un argument pentru a susţine încălcarea principiului nediscriminării între persoanele care îşi exercită dreptul subiectiv în limitele termenului prescris şi cele care, neglijând prevederile legale, sunt în situaţia de a fi pierdut posibilitatea exercitării dreptului.Totodată, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură. Or, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", astfel că, pentru situaţii deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, care sunt aplicabile tuturor persoanelor aflate în situaţii identice, fără ca prin aceasta să se poată susţine încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România, excepţie ridicată de Livius Frâncu în Dosarul nr. 55/F/CA/2005 al Curţii de Apel Braşov – Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia Margareta Niţă––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește