DECIZIE nr. 465 din 14 noiembrie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Sprint 2001 Import Export” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.477/1.748/2011 al Judecătoriei Cornetu şi care constituie obiectul Dosarului nr. 419D/2013 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor.Procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că îşi menţine valabilitatea soluţia pronunţată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 303 din 13 iunie 2013 şi argumentele care au stat la baza acesteia.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 3 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 10.477/1.748/2011, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Sprint 2001 Import Export” – S.R.L. din Bucureşti într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de ordonanţa menţionată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că definiţia termenului de "utilizator" al drumurilor publice naţionale cuprinsă în prevederile art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 creează o discriminare între persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România sau în alte state şi persoanele care au săvârşit efectiv fapta de a circula pe reţeaua de drumuri naţionale din România fără a deţine rovinieta valabilă, prevăzută la art. 8 alin. (1) din ordonanţă. Arată că, de multe ori, aceste persoane sunt diferite şi că ar trebui, de fapt, sancţionată fapta persoanei fizice care a condus autovehiculul, iar nu persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare. Autorul excepţiei, persoană juridică, precizează că este societate de transport în regim de taxi, autorizată să desfăşoare activitatea comercială numai pe raza municipiului Bucureşti, motiv pentru care nu este necesar să achiziţioneze rovinieta. Ca atare, susţine, în esenţă, că nu i se poate imputa fapta unuia dintre taximetriştii acesteia, surprins circulând pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Prin urmare, art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 este discriminatoriu, întrucât sancţiunea se aplică numai persoanei care este înscrisă în certificatul de înmatriculare. Consideră că reglementarea criticată încalcă şi principiul răspunderii juridice personale, fapta de a circula fără a deţine rovinieta valabilă fiind un act voliţional al persoanei fizice care conduce efectiv autovehiculul, astfel că sunt neconstituţionale prevederile de lege criticate care atrag răspunderea contravenţională a persoanei înscrise în certificatul de înmatriculare. De asemenea, autorul excepţiei susţine că se încalcă şi dreptul la apărare, deoarece competenţa de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei aparţine instanţei de judecată în circumscripţia teritorială a căreia a fost săvârşită contravenţia, astfel că este obligat să se deplaseze la o altă instanţă din ţară pentru a-şi face apărarea.Judecătoria Cornetu, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că aplicarea şi executarea unei sancţiuni pecuniare, deşi determină în mod direct o diminuare a patrimoniului celui sancţionat, nu atrag automat o încălcare a dispoziţiilor constituţionale privind ocrotirea proprietăţii private. Precizează, de asemenea, că existenţa sau inexistenţa vinovăţiei făptuitorului constituie elemente de fapt, a căror stabilire, prin mijloacele legale de probă, cade în competenţa exclusivă a instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului. Apreciază, totodată, că prevederile legale criticate nu contravin sub niciun aspect regulilor constituţionale care instituie obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. În ce priveşte posibilul tratament discriminatoriu, reiterează cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 623 din 12 iunie 2012.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 8/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2010. Textul de lege criticat are următoarea redactare:– Art. 1 alin. (1) lit. b): "(1) În înţelesul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: […] b)utilizatori – persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini".În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 16 alin. (1) şi (2) care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor, fără privilegii şi fără discriminări, art. 44 – referitor la dreptul de proprietate privată şi art. 135 alin. (2) lit. a) care instituie obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că asupra constituţionalităţii textului de lege ce formează obiectul acesteia s-a mai pronunţat din perspectiva unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi texte din Legea fundamentală invocate şi în cauza de faţă, prin Decizia nr. 623 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 23 iulie 2012. Excepţia de neconstituţionalitate soluţionată cu acel prilej a fost ridicată de acelaşi autor, dar într-un alt dosar, aflat pe rolul altei instanţe (Judecătoria Alexandria). Prin decizia menţionată, Curtea a apreciat ca neîntemeiată critica potrivit căreia sancţiunea pentru nerespectarea obligaţiei de a deţine rovinietă pentru circulaţia pe reţeaua de drumuri naţionale din România aplicată persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare al autovehiculului, iar nu conducătorului auto, ar conduce la crearea unei discriminări între cele două categorii de persoane. Curtea a reţinut, pe de o parte, că certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, astfel încât se poate prezuma că autovehiculul se află în proprietatea persoanei sau, după caz, în folosinţa persoanei înscrise în acest certificat, iar, pe de altă parte, nicio normă legală nu interzice încredinţarea spre folosinţă a autovehiculului unei alte persoane, cu singura condiţie ca aceasta să posede permis de conducere valabil pentru categoria respectivă de autovehicul. În acest din urmă caz, persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare îşi asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit şi pe reţeaua de drumuri naţionale, unde deţinerea unei roviniete este obligatorie, aşa încât vina de a nu deţine rovinietă îi aparţine. Totodată, deţinătorul sau, după caz, cel care foloseşte în mod legal autovehiculul, are acţiunea în regres împotriva persoanei căreia i-a fost încredinţat autovehiculul, dacă aceasta a depăşit termenii şi condiţiile în care i-a fost încredinţat autovehiculul şi a circulat pe reţeaua de drumuri naţionale fără rovinietă.Prin decizia menţionată, Curtea a observat că, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, similară – aşa după cum s-a arătat mai sus – celei ce formează obiectul dosarului de faţă, autorul acesteia reliefează diverse aspecte de fapt, care ar putea prezenta relevanţă din perspectiva instanţei învestite cu soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, sub aspectul stabilirii existenţei faptei care reprezintă contravenţia stabilită prin ordonanţa criticată, precum şi a persoanei care a săvârşit-o, dar nu şi din punctul de vedere al constituţionalităţii textului de lege criticat.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţei, soluţia şi considerentele cuprinse în decizia citată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legii:DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială "Sprint 2001 Import Export" – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.477/1.748/2011 al Judecătoriei Cornetu şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Cornetu şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 14 noiembrie 2013.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește