DECIZIE nr. 465 din 12 aprilie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12^6 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12^6 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare, excepţie ridicată de Maria Constantin în Dosarul nr. 3853./105/2009 al Curţii de Apel Ploieşti – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 15 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3853./105/2009, Curtea de Apel Ploieşti – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12^6 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de recurenta Maria Constantin într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei împotriva deciziei de concediere.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece instituie o interdicţie persoanelor supuse disponibilizărilor colective din industria de apărare. Astfel, persoanele fizice care, ulterior perioadei de şomaj, dar în perioada de acordare a venitului de completare, ar avea posibilitatea să se angajeze la societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, nu beneficiază de venit de completare, iar dacă au încasat acest venit de completare, trebuie să-l restituie. Prin urmare, discriminarea faţă de persoanele fizice care se angajează la societăţi comerciale cu capital privat este absolut evidentă şi constituie, totodată, şi o îngrădire a dreptului la muncă.Curtea de Apel Ploieşti – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, întrucât interdicţia de a beneficia de venitul lunar de completare pentru persoanele care se reîncadrează în muncă la societăţile comerciale cu capital majoritar de stat, de la data reîncadrării, nu constituie o privare de dreptul la protecţie socială, ci o limitare justificată la o dublă protecţie de care acestea ar beneficia în sensul cumulării salariului primit în caz de reangajare la o societate cu capital de stat cu venitul în completare, ambele suportate de bugetul de stat şi, respectiv, de bugetul asigurărilor pentru şomaj.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu îngrădeşte dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii şi se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale. Legiuitorul a înţeles să confere anumite drepturi persoanelor vizate, dar în acelaşi timp a instituit şi o interdicţie pentru destinatarul normei, în sensul că acesta nu mai poate beneficia de un venit de completare dacă se reîncadrează în muncă la societăţile comerciale cu capital majoritar de stat. De altfel, având în vedere că toate aceste măsuri sunt suportate din bugetul public, interdicţia legală constituie o limitare justificată a dreptului la protecţia socială a muncii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12^6 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 28 iunie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 44/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 29 ianuarie 2003, dispoziţii introduse prin articolul unic pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26 aprilie 2004.În prezent, textul de lege criticat are următorul cuprins: "Nu beneficiază de venit de completare persoanele prevăzute la alin. (1) care se reîncadrează în muncă la societăţile comerciale cu capital majoritar de stat, de la data reîncadrării."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii şi ale art. 41 privind dreptul la muncă.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare, salariaţii ale căror contracte individuale de muncă încetează prin concedieri colective în baza programelor de restructurare aprobate ca urmare a privatizării şi a reorganizării unităţilor din industria de apărare beneficiază, printre altele, de venit lunar de completare, care se stabileşte o dată cu indemnizaţia de şomaj şi este egal cu diferenţa dintre salariul individual mediu net pe ultimele 3 luni înainte de concediere, calculat pe baza elementelor din contractul individual de muncă, dar nu mai mult decât salariul mediu net pe economie comunicat de Institutul Naţional de Statistică pentru luna anterioară celei în care a avut loc concedierea, şi nivelul indemnizaţiei de şomaj. În conformitate cu art. 12^2 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă, venitul de completare se acordă lunar, pe perioadele următoare: a) 20 de luni, pentru salariaţii care au o vechime în muncă de până la 15 ani; b) 22 de luni, pentru salariaţii care au o vechime în muncă cuprinsă între 15 ani şi 25 de ani; c) 24 de luni, pentru salariaţii care au o vechime în muncă de peste 25 de ani.Curtea reţine că interdicţia prevăzută de textul de lege criticat, şi anume aceea de a beneficia de un venit de completare dacă se reîncadrează în muncă la societăţile comerciale cu capital majoritar de stat, constituie o măsură legislativă justificată, pe de o parte de natura acestui venit – şi anume de sume de bani acordate, pe lângă plăţile compensatorii, salariaţilor ale căror contracte individuale de muncă încetează prin concedieri colective în baza programelor de restructurare aprobate ca urmare a privatizării şi a reorganizării unităţilor din industria de apărare, iar, pe de altă parte, de sursa de finanţare, acest venit fiind suportat din bugetul public. Or, în cazul în care salariaţii ale căror contracte individuale de muncă încetează prin concedieri colective în baza programelor de restructurare aprobate ca urmare a privatizării şi a reorganizării unităţilor din industria de apărare s-ar reîncadra în muncă la societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, nu ar mai subzista raţiunea acordării venitului în completare. În mod contrar, s-ar ajunge la cumulul salariului primit în caz de reangajare la o societate cu capital de stat cu venitul în completare.Prin urmare, având în vedere acestea, Curtea constată că interdicţia prevăzută de textul de lege criticat constituie o limitare justificată a dreptului la protecţia socială a muncii, care se înscrie în cadrul constituţional referitor la competenţele legiuitorului de a stabili politica în domeniul social, fără a contraveni dispoziţiilor art. 41 din Legea fundamentală, referitoare la dreptul la muncă şi la protecţia socială a muncii.Cât priveşte critica referitoare la încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece interdicţia persoanelor care se reîncadrează în muncă la societăţile comerciale cu capital majoritar de stat de a beneficia de venitul lunar de completare nu constituie o discriminare faţă de cei care se reîncadrează la societăţi comerciale cu capital privat, deoarece, în primul caz, atât salariul, cât şi venitul în completare ar fi suportate de la bugetul de stat şi, respectiv, de bugetul asigurărilor pentru şomaj. În consecinţă, neexistând o situaţie juridică identică, tratamentul juridic acordat nu poate fi decât diferit, astfel cum reiese din dispoziţiile constituţionale ale art. 16 din Constituţie.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12^6 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare, excepţie ridicată de Maria Constantin în Dosarul nr. 3853./105/2009 al Curţii de Apel Ploieşti – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 aprilie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean______

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește