DECIZIE nr. 464 din 20 septembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAurelia Rusu – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Sanda Ionescu în Dosarul nr. 3.597/2005 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Precizează că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate, Curtea respingând acea excepţie. Consideră că nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la reconsiderarea soluţiei pronunţate cu acel prilej.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 mai 2005, pronunţată în Dosarul nr. 3.597/2005, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sanda Ionescu, într-o cauză civilă având ca obiect emiterea unei somaţii de plată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Constituţie, care garantează accesul liber la justiţie, întrucât elimină posibilităţile de probare a netemeiniciei cererii formulate de creditor, încălcând astfel dreptul la apărare. De asemenea, consideră că art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 îngrădeşte dreptul la un proces echitabil.Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Consideră că textul de lege criticat nu încalcă dreptul la apărare al debitorului, întrucât procedura reglementată de Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 este o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, caracterizată în special prin celeritate. Precizează că limitarea mijloacelor de probă doar la înscrisuri, completate cu explicaţii şi lămuriri date de părţi, a fost determinată tocmai de caracterul special al procedurii somaţiei de plată. Mai arată că această limitare „este deopotrivă valabilă pentru ambele părţi, ele având condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apărare, fără a se încălca prin aceasta egalitatea în drepturi sau accesul liber la justiţie şi la un proces echitabil”. În plus, debitorul nemulţumit de soluţia pronunţată de judecător în cadrul procedurii somaţiei de plată „poate formula cerere în anulare, care se soluţionează de instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă, iar rezolvarea definitivă a litigiului se face după normele dreptului comun, fiind asigurate, astfel, toate cerinţele unui proces echitabil, precum şi toate condiţiile pentru exercitarea lui”. Pentru aceste motive, consideră că textul de lege criticat este în acord şi cu prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Apreciază că prevederile art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 „tratează în mod echitabil şi egal ambele părţi în cauză, oferind atât creditorului, cât şi debitorului posibilitatea să-şi susţină interesele pe baza actelor depuse, precum şi prin explicaţii şi lămuriri date judecătorului”. În continuare arată că debitorul poate formula cerere de anulare a ordonanţei judecătorului, instanţa competentă urmând să o judece în condiţiile exercitării drepturilor procesuale prevăzute de dreptul comun. Aminteşte şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume deciziile nr. 251/2004 şi nr. 29/2005.Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 sunt constituţionale. În opinia sa, textul de lege ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate „nu conţine norme contrare dreptului părţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum şi de judecarea cauzei lor într-un termen rezonabil”. Arată că „prin Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 se reglementează o procedură specială, simplificată şi accelerată, derogatorie de la normele generale ale procedurii civile, pentru a asigura recuperarea într-un termen cât mai scurt a creanţelor al căror caracter cert, lichid şi exigibil rezultă din înscrisuri, singurele dovezi care se administrează în cadrul acestei proceduri, în afară de lămuririle şi explicaţiile date de părţi”. Mai arată că „mijloacele procedurale puse la îndemâna părţilor diferă tocmai datorită caracterului special al procedurii, iar părţile au oricând deschisă calea unei acţiuni pe dreptul comun”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002. Ca urmare a modificărilor şi completărilor aduse Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 142/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002, aprobată la rândul ei prin Legea nr. 5/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 20 ianuarie 2003, precum şi a rectificării publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 23 august 2001, conform căreia „în loc de «…somaţia de plată către creditor…» se va citi: «….somaţia de plată către debitor…»”, textul de lege criticat are următorul conţinut:– Art. 6: "(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1) constată că pretenţiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de plată către debitor, precum şi termenul de plată. … (3) Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depăşi 30 de zile. Judecătorul va putea stabili alt termen potrivit înţelegerii părţilor. … (4) Ordonanţa se va înmâna părţii prezente sau se va comunică fiecărei părţi de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Constituţie, conform căruia nici o lege nu poate îngrădi nici unei persoane exercitarea dreptului de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se poate deduce că autorul acesteia îşi raportează critica de neconstituţionalitate şi la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, referitor la dreptul la un proces echitabil, şi la cele ale art. 24 alin. (1) din Legea fundamentală, care garantează dreptul la apărare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că a mai fost sesizată cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 251 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004, Curtea Constituţională a respins excepţia ca neîntemeiată, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale ca şi în prezenta cauză. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că „Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementează o procedură specială, simplificată şi accelerată pentru recuperarea creanţelor al căror caracter cert, lichid şi exigibil rezultă din înscrisuri, singurele dovezi care se administrează în cadrul acestei proceduri în afară de lămuririle şi explicaţiile date de către părţi”. Conform celor statuate de Curtea Constituţională în Decizia nr. 434 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, „acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probă, utilizabile în prima fază, la înscrisuri, completate de explicaţiile şi lămuririle date de părţi”. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dreptului de acces liber la justiţie, Curtea a observat că „scopul emiterii Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 a constat tocmai în instituirea unei proceduri speciale şi accelerate, derogatorie de la normele generale ale procedurii civile, pentru a asigura recuperarea într-un termen cât mai scurt a creanţelor”. De asemenea, prin Decizia nr. 447 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 5 ianuarie 2005, Curtea a reţinut că „Întrucât ordonanţa privind somaţia de plată, ce urmează a fi emisă de judecător, se va referi doar la obligaţii de plată a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însuşite de părţi, este justificată cerinţa ca dovada acestora să se facă prin înscrisuri. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre părţi urmează a fi rezolvate conform reglementărilor din dreptul comun. Limitarea este deopotrivă valabilă pentru ambele părţi, ele având condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apărare, fără a se încălca prin aceasta egalitatea în drepturi sau accesul liber la justiţie şi la un proces echitabil”. Argumentele care au condus la pronunţarea soluţiilor din deciziile precizate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată va fi respinsă ca neîntemeiată.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Sanda Ionescu în Dosarul nr. 3.597/2005 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește