DECIZIE nr. 464 din 20 aprilie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorCristina Toma – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei, excepţie ridicată de Anna Bilibok în Dosarul nr. 1.898/258/2006 al Tribunalului Harghita – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că instanţa de contencios constituţional nu poate modifica sau completa dispoziţia de lege supusă controlului de constituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Decizia civilă nr. 1.400/R din 17 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.898/258/2006, Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Anna Bilibok într-o cauză civilă ce are ca obiect stabilirea dreptului părintelui căruia nu i-a fost încredinţat copilul de a avea legături personale cu acesta.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dreptul părintelui căruia nu i-a fost încredinţat copilul de a avea legături personale cu acesta ar trebui cenzurat. Astfel, consideră că numai părintele care contribuie la întreţinerea copilului poate avea legături personale cu acesta.Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât textul de lege criticat contravine art. 49 alin. (1) din Constituţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, acestea fiind instituite în considerarea interesului exclusiv al copilului. Invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.În ceea ce priveşte actul de sesizare a Curţii Constituţionale în cazul Dosarului nr. 1.898/258/2006, deşi acesta îl reprezintă o decizie pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie în soluţionarea contestaţiei în anulare declarată împotriva deciziei civile prin care Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a respins recursul declarat împotriva încheierii prin care Tribunalul Harghita – Secţia civilă a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate, sesizarea este considerată legală, întrucât Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie nu a făcut o judecată pe fondul cauzei, ci s-a pronunţat numai asupra admisibilităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 43 alin. 3 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul conţinut: "Părintele divorţat, căruia nu i s-a încredinţat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 49 alin. (1) referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 43 alin. 3 din Codul familiei au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale. Astfel, în Decizia nr. 1.287 din 8 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 10 noiembrie 2009, Curtea a reţinut că textul de lege dedus controlului utilizează termenul „drepturi” ale părintelui divorţat, căruia nu i s-a încredinţat copilul. Astfel, acesta păstrează dreptul de a avea legături personale cu copilul şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională, în opoziţie cu terţele persoane şi alături de celălalt părinte, căruia i s-a încredinţat copilul. Totodată, părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul este debitorul obligaţiilor corelative drepturilor recunoscute de lege, fiind ţinut, în calitate de părinte, să contribuie la realizarea efectivă a drepturilor stabilite de lege. O atare conduită cooperantă este impusă de împrejurarea că drepturile menţionate constituie, în realitate, mijloace pentru îndeplinirea obligaţiilor pe care le are orice părinte faţă de copilul său şi care subzistă atât timp cât părintele nu este decăzut din drepturile părinteşti.Curtea a constatat că susţinerea potrivit căreia art. 43 alin. 3 din Codul familiei contravine dispoziţiilor constituţionale consacrate de art. 49 alin. (1) nu poate fi reţinută, de vreme ce reglementarea criticată instituie o modalitate prin care autorităţile publice îşi îndeplinesc obligaţiile de a respecta şi ocroti viaţa intimă, familială şi privată, constituind totodată o componentă a regimului special de protecţie şi asistenţă a copiilor şi tinerilor în realizarea drepturilor lor.Soluţia şi considerentele pronunţate în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neexistând temeiuri care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei, excepţie ridicată de Anna Bilibok în Dosarul nr. 1.898/258/2006 al Tribunalului Harghita – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 aprilie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Toma__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește