DECIZIE nr. 463 din 20 septembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAurelia Rusu – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Dunaco Invest” – S.R.L. Galaţi în Dosarul nr. 198/LJ/2004 al Tribunalului Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 mai 2005, pronunţată în Dosarul nr. 198/LJ/2004, Tribunalul Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Dunaco Invest” – S.R.L. Galaţi în Dosarul nr. 198/LJ/2004 într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de deschidere a procedurii de reorganizare judiciară şi faliment.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 64/1995 încalcă textele constituţionale ale art. 16, 21 şi 24. Se consideră că „perioada de minimum 30 de zile în care un debitor şi-a încetat plăţile să fie pus în stare de insolvenţă” este mult prea scurtă, având în vedere dispoziţiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, precum şi „volumul operaţiunilor de decontări financiare faţă de creditori”. Totodată, autorul excepţiei apreciază că dispoziţiile legale criticate constituie atât o „sancţiune mult prea severă”, cât şi „o constrângere mult prea rigidă faţă de posibilităţile economice, financiare”.Tribunalul Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestei opţiuni instanţa arată că dispoziţiile legale criticate "nu aduc nici o atingere principiului egalităţii în drepturi, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţii identice, fără a crea vreo discriminare între cetăţeni".De asemenea, în susţinerea acestei opinii instanţa invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 202 din 7 octombrie 2002, nr. 341 din 5 decembrie 2002 şi nr. 332 din 16 septembrie 2004.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, Guvernul arată, în esenţă, că norma contestată are dublu efect protector, urmărind "atât recuperarea creanţelor, cât şi salvgardarea debitorului, prin relansarea activităţii sale". Totodată, se mai apreciază că dreptul formulării cererii introductive pentru declanşarea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 „este condiţionat de caracterul creanţelor şi de cuantumul minim al acestora, pentru a împiedica abuzul de drept prin formularea unor cereri, în cadrul procedurii speciale, pentru orice creanţă şi în orice valoare nesemnificativă”.Guvernul apreciază că principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate şi, în consecinţă, "se poate concluziona că procedura specială creată prin Legea nr. 64/1995, în general, şi, în particular, dispoziţiile articolului 36, constituie o reglementare diferită a unor situaţii diferite, prin urmare nu sunt întrunite condiţiile calificării acesteia ca tratament discriminatoriu”. Totodată, se consideră că nu sunt încălcate nici prevederile art. 24 din Constituţie, întrucât „stabilirea unor termene procedurale mai scurte, dar care nu impietează asupra aspectelor privind asigurarea apărării, răspunde şi preocupării debitorului de a fi elucidate, cât mai rapid, îndoielile cu privire la starea de insolvenţă invocată de creditor în cererea sa de deschidere a procedurii de reorganizare judiciară sau de faliment”.Guvernul apreciază că art. 21 din Constituţie, invocat de autorul excepţiei în susţinerea acesteia, nu este incident în cauză, termenul de 30 de zile nefiind un termen procedural, ci este "un termen a cărui expirare marchează starea de insolvenţă a debitorului, [iar] scurgerea acestuia nu influenţează dreptul debitorului de a se adresa instanţei pentru a se pronunţa asupra realităţii acestei stări şi/sau pentru a-i solicita punerea în mişcare a garanţiilor procedurale prevăzute de legea insolvenţei".Totodată, în susţinerea punctului de vedere comunicat, Guvernul invocă şi jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În susţinerea acestui punct de vedere se arată că "dispoziţiile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţii identice, fără a se crea vreo discriminare între cetăţeni pe criterii arbitrare". Totodată, Avocatul Poporului arată că dispoziţia potrivit căreia orice "creditor, care are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel puţin 30 de zile, a încetat plăţile, reprezintă o concretizare a principiului constituţional al accesului liber la justiţie". În sensul celor de mai sus este invocată şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale.De asemenea, se apreciază că "părţile interesate, debitori sau creditori, pot formula, din momentul deschiderii procedurii reorganizării judiciare şi falimentului, toate apărările pe care le consideră necesare, nefiind astfel încălcat dreptul la apărare".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie textul art. 29 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, care, în urma republicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, a devenit art. 36. În consecinţă, Curtea reţine că, în realitate, critica de neconstituţionalitate priveşte în mod exclusiv prevederile în vigoare ale art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, care au următorul cuprins:"(1) Orice creditor care are una sau mai multe creanţe certe, lichide şi exigibile poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care este prezumat în insolvenţă din cauza încetării plăţilor faţă de acesta timp de cel puţin 30 de zile, în următoarele condiţii:a) dacă creanţele izvorăsc din raporturi de muncă sau raporturi obligaţionale civile, acestea trebuie să aibă un cuantum superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulării cererii introductive; … b) în celelalte cazuri creanţele trebuie să aibă un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formulării cererii introductive; … c) în cazul unui creditor care deţine creanţe din ambele categorii menţionate la lit. a) şi b), cuantumul total al creanţelor trebuie să fie superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulării cererii introductive". … Textele constituţionale invocate în mod expres în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16, 21 şi 24. În realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, autorul excepţiei se referă numai la prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (1)-(3) şi ale art. 24, care au următorul cuprins:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 21 alin. (1)-(3): "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. … (3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil."; … – Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu." … În esenţă, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că termenul de cel puţin 30 de zile, după expirarea căruia debitorul este prezumat a fi în insolvenţă dacă a încetat plăţile faţă de un creditor, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, este mult prea scurt şi constituie atât o „sancţiune mult prea severă”, cât şi „o constrângere mult prea rigidă faţă de posibilităţile economice, financiare” ale sale, ceea ce este de natură a încălca principiile egalităţii, al liberului acces la justiţie, precum şi dreptul la apărare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că textul art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 [anterior republicării, art. 29] a mai format obiectul controlului de constituţionalitate. Prin numeroase decizii, de exemplu, Decizia nr. 97 din 4 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 19 aprilie 2004, Decizia nr. 73 din 26 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, Decizia nr. 245 din 10 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 30 iulie 2003, Decizia nr. 332 din 16 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.034 din 9 noiembrie 2004, Curtea Constituţională a stabilit conformitatea textului cu prevederile Constituţiei.Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 245 din 10 iunie 2003 a reţinut că „dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fac parte din capitolul III «Procedura», secţiunea 1 «Cererile introductive», subsecţiunea 2 «Cererile creditorilor ori ale camerelor de comerţ şi industrie teritoriale» şi prevăd condiţiile în care un creditor poate introduce la tribunalul în a cărui rază teritorială îşi are sediul debitorul o cerere de deschidere a procedurii reorganizării judiciare sau a falimentului unui debitor persoană juridică.Scopul Legii privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului este, potrivit art. 2 din Legea nr. 64/1995, republicată, instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului în încetare de plăţi, fie prin reorganizarea întreprinderii şi activităţii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la acoperirea pasivului, fie prin faliment. Astfel, dispoziţiile legii au fost instituite şi pentru protejarea intereselor debitorului, având în vedere faptul că acesta este supus unei singure urmăriri silite, iar nu câte uneia sau chiar mai multor executări silite efectuate de fiecare creditor. […] Totodată, Curtea reţine că procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 a fost instituită de legiuitor ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată de bunăvoie, iar dreptul de proprietate şi prerogativele sale, în special dreptul de dispoziţie, trebuie exercitate în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor creditorilor. În acest sens, dispoziţiile art. 1718 din Codul civil stabilesc, cu valoare de principiu, că patrimoniul unei persoane reprezintă gajul general al creditorilor acesteia pentru asigurarea îndeplinirii obligaţiilor sale”.Prin Decizia nr. 341 din 5 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 13 ianuarie 2003, Curtea a stabilit că „aceste prevederi nu aduc nici o atingere principiului egalităţii în drepturi, statuat în art. 16 din Legea fundamentală, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţii identice, fără a crea vreo discriminare între cetăţeni”.De asemenea, Curtea, prin Decizia nr. 304 din 8 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 3 septembrie 2004, a statuat, în legătură cu invocarea încălcării art. 21 din Constituţie, că „reglementarea cuprinsă în textul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevede că, în anumite condiţii, orice creditor care are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel puţin 30 de zile, a încetat plăţile. Acest fapt nu împiedică, sub nici un aspect, accesul liber la justiţie, atât creditorii, cât şi debitorii având posibilitatea de a formula pretenţii şi apărări. De altfel, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, «liberul acces la justiţie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale»”. De altfel, Curtea reţine că, prin Legea nr. 249/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 28 iulie 2005, s-a reafirmat la alin. (7) al art. 38 dreptul debitorului de a contesta starea de insolvenţă. În consecinţă, nu se poate reţine critica de neconstituţionalitate a autorului excepţiei în raport cu dispoziţiile art. 21 şi 24 din Constituţie.În ceea ce priveşte referirea pe care autorul excepţiei o face cu privire la termenul general de prescripţie, căutând astfel să demonstreze neconstituţionalitatea textului de lege criticat, Curtea reţine că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 nu are legătură cu acesta, nefiind un termen de prescripţie.Neexistând elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Dunaco Invest” – S.R.L. Galaţi în Dosarul nr. 198/LJ/2004 al Tribunalului Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește