DECIZIE nr. 462 din 6 iunie 2006

cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMihaela Cîrstea – procurorClaudia Miu – prim-magistrat asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 206/2005 pentru modificarea şi completarea Legii spitalelor nr. 270/2003, excepţie ridicată de Mircea Sorin Oprescu în Dosarul nr. 693/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în primul rând ca inadmisibilă, iar în al doilea rând, ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 18 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 693/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 206/2005 pentru modificarea şi completarea Legii spitalelor nr. 270/2003, excepţie ridicată de Mircea Sorin Oprescu în acelaşi dosar, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în primul rând, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 206/2005 pentru modificarea şi completarea Legii spitalelor nr. 270/2003 a fost adoptată cu încălcarea procedurii de legiferare, iar, în al doilea rând, că prevederile sale încalcă principii şi dispoziţii constituţionale.1.a) Încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din ConstituţieActul normativ criticat a fost adoptat fără să fi fost întrunite condiţiile restrictive prevăzute de Constituţie pentru emiterea unei ordonanţe de urgenţă, şi anume existenţa situaţiei extraordinare, a cărei reglementare să nu poată fi amânată, iar urgenţa acesteia să fie motivată în cuprinsul ordonanţei.Se susţine că justificarea reglementării prin ordonanţă de urgenţă este formală, deoarece în preambulul acesteia se arată că scopul reglementării este cel al prevenirii înregistrării de noi datorii de către unităţile sanitare cu paturi şi asigurarea unui management eficient al conducerii spitalelor, în condiţiile asigurării "pachetului de servicii medicale de bază", ceea ce constituie o situaţie de urgenţă ce priveşte interesul public. Însă, articolul unic al ordonanţei nu vizează aspecte majore ale sistemului medical, ci posibilitatea ministrului sănătăţii de a destitui din funcţie anumite organe de conducere ale spitalelor, cum sunt consiliile de administraţie şi comitetele directoare. Argumentarea caracterului restrictiv al circumstanţelor în care Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă se sprijină şi pe recenta jurisprudenţă a Curţii Constituţionale, în care s-a statuat că aceasta se întemeiază pe deosebirile dintre actualul text constituţional care a înlocuit condiţia cazului excepţional cu cea a situaţiei extraordinare (deciziile nr. 65/1995, nr. 83/1998 şi nr. 255/2005).1.b) Încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) coroborat cu art. 34 din ConstituţiePrin dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală s-a stabilit că ordonanţele de urgenţă nu pot afecta regimul drepturilor şi libertăţilor prevăzute de Constituţie, cum este şi dreptul la ocrotirea sănătăţii, consacrat de art. 34, care potrivit alin. (1) garantează dreptul la ocrotirea sănătăţii, la nivel constituţional, potrivit prevederilor alin. (1) al articolului menţionat, iar potrivit alin. (3), organizarea asistenţei medicale, controlul exercitării profesiilor medicale şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei "se stabilesc potrivit legii".Se mai consideră că ordonanţa criticată încalcă şi dispoziţiile constituţionale ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, principiul "prezumţiei de nevinovăţie", prevăzut de art. 23 din Constituţie şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi dreptul la o anchetă echitabilă, ca dimensiune a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală.2. Pe fondul reglementării, se susţine că ordonanţa încălcă principiul statului de drept, a statului social, demnităţii şi dreptăţii, prevăzute de art. 1 alin. (3), principiul neretroactivităţii legii civile, prevăzut de art. 15 alin. (2), şi liberul acces la justiţie şi la un proces echitabil, prevăzute de art. 21 din Constituţie.2. a) Încălcarea principiilor menţionate, prevăzute de art. 1 alin. (3) din Constituţiea) Ministrul sănătăţii a emis ordine de destituire a conducerii unor spitale, deşi, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 25 din Legea spitalelor nr. 270/2003, membrii consiliilor de administraţie sunt reprezentanţii unor „structuri” care nu se află în subordinea ministrului sănătăţii. Se susţine că prevederile alin. (3) ale ordonanţei criticate conferă ministrului sănătăţii putere discreţionară, deoarece acesta poate revoca, prin ordin, consiliile de administraţie şi comitetele directoare indiferent de subordonarea spitalelor, deşi există unităţi spitaliceşti aflate în subordinea altor organe centrale ale administraţiei publice. Consiliile de administraţie ale spitalelor publice au „competenţă mixtă”, din care fac parte doi reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii, ceilalţi fiind reprezentanţi ai autorităţilor autonome locale, ai Colegiului Medicilor din România, ai Ordinului Asistenţilor Medicali din România şi ai universităţilor. Autorul excepţiei arată ca exemplu situaţia Spitalului Universitar de Urgenţă Elias, aflat în subordinea Academiei Române, al cărui consiliu de administraţie a fost destituit de către ministrul sănătăţii. Ordonanţa criticată încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie, pentru că în competenţa aceluiaşi ministru intră şi revocarea membrilor consiliilor de administraţie din cadrul spitalelor publice, şi numirea apoi în funcţie a propriilor „favoriţi”. … 2. b) Ordonanţa de urgenţă criticată pentru neconstituţionalitate încalcă principiul neretroactivităţii legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din ConstituţieArticolul unic al ordonanţei criticate încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece introduce dispoziţii cu caracter retroactiv în cuprinsul Legii spitalelor nr. 270/2003; aceste dispoziţii prevăd că restructurarea unităţilor sanitare cu paturi, efectuată în condiţiile dispoziţiilor art. 20 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 154/2005, îşi menţin valabilitatea. Se susţine că prin aceste prevederi Guvernul urmăreşte să valideze ordine ale ministrului sănătăţii emise cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare la acel moment şi să împiedice pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti de anulare a acestor ordine la cererea persoanelor vătămate.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 206/2005 a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că ordonanţa de urgenţă criticată este constituţională.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise ale părţilor, concluziile procurorului, prevederile criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Prin Încheierea din 18 ianuarie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost sesizată Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 206/2005 pentru modificarea şi completarea Legii spitalelor nr. 270/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.175 din 27 decembrie 2005.Curtea constată că această ordonanţă a fost abrogată prin dispoziţiile art. 207 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, însă soluţia legislativă a fost preluată de dispoziţiile art. 200 al legii, care au următorul cuprins:– Art. 200: "(1) Ministerul Sănătăţii Publice analizează şi evaluează periodic şi ori de câte ori este nevoie sau la sesizarea organelor abilitate ale statului performanţele unităţilor sanitare publice cu paturi, care sunt în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate, indiferent de subordonarea lor sau de titularul dreptului de administrare asupra lor, numind o comisie de evaluare.(2) Pentru analiza şi evaluarea spitalelor din reţelele sanitare ale ministerelor sau instituţiilor, altele decât cele ale Ministerului Sănătăţii Publice, comisia prevăzută la alin. (1) va fi constituită prin ordin comun al ministrului sănătăţii publice şi ministrului sau conducătorului instituţiei care are în subordine spitalul. … (3) La propunerea comisiei prevăzute la alin. (1) şi (2), managerul şi consiliile consultative pot fi revocate prin ordin al ministrului sănătăţii publice sau, după caz, prin ordin ori decizie a miniştrilor şi conducătorilor instituţiilor cu reţele sanitare proprii, cu avizul ministrului sănătăţii publice. … (4) Pentru unităţile sanitare publice aparţinând ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie conducătorii acestora vor emite ordinele de revocare cu avizul ministrului sănătăţii publice. … (5) Preşedinţii consiliilor consultative şi comitetelor directoare interimare se numesc pe o perioadă de maximum 6 luni, prin ordin al ministrului sănătăţii publice sau, după caz, al conducătorilor instituţiilor şi ministerelor cu reţea sanitară proprie." … În jurisprudenţa sa Curtea Constituţională a statuat, în mod constant, că în cazul în care, după invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecătoreşti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată sau abrogată, iar actul normativ modificator sau abrogator preia, în principiu, soluţia legislativă, Curtea se pronunţă asupra constituţionalităţii prevederii legale în noua sa redactare.Faţă de acestea, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl formează dispoziţiile art. 200 din Legea nr. 95/2006.Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt următoarele: art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 15 alin. (2) referitoare la efectul legii, art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul la justiţie, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii şi art. 115 alin. (4) şi (6) privind delegarea legislativă.Curtea Constituţională reţine că excepţia de neconstituţionalitate se întemeiază pe un complex de critici care, în funcţie de aspectele sesizate, pot fi incluse în două categorii:– prima, referitoare la aspecte de neconstituţionalitate extrinsecă, constând în încălcarea exigenţelor constituţionale în materie de delegare legislativă, prevăzute de dispoziţiile art. 115 alin. (4) şi (6) coroborate cu dispoziţiile art. 34 din Constituţie;– a doua, referitoare la aspecte de neconstituţionalitate intrinsecă, constând în încălcarea principiilor constituţionale ale statului de drept, al statului social, al demnităţii şi al dreptăţii, prevăzute de art. 1 alin. (3), ale neretroactivităţii legii, prevăzute de art. 15 alin. (2) şi ale liberului acces la justiţie şi la un proces echitabil, prevăzute de art. 21 din Constituţie.Curtea reţine că au prioritate aspectele legate de încălcarea normelor privind procedura de legiferare, deoarece eventuala constatare a nerespectării acestora prevalează în mod neîndoielnic asupra examinării fondului reglementării, astfel încât, pe cale de consecinţă, aceasta din urmă examinare ar deveni inutilă.1. Cu privire la critica de neconstituţionalitate referitoare la constituţionalitatea extrinsecăCurtea Constituţională constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2005 a fost abrogată prin dispoziţiile art. 207 coroborate cu cele ale art. 863 lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, soluţia legislativă fiind preluată de aceeaşi lege.Faţă de faptul că ordonanţa criticată nu mai este în vigoare, exercitarea controlului de constituţionalitate, sub acest aspect, nu ar avea nici un efect.2. Cu privire la critica de neconstituţionalitate referitoare la constituţionalitatea intrinsecăExaminând susţinerea potrivit căreia dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că aceste dispoziţii nu afectează măsurile deja luate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 154/2005, care a fost abrogată implicit, reglementând mai amplu şi diferit aceeaşi materie (competenţa de revocare a organelor de conducere a spitalelor).Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind dreptul de liber acces la justiţie, Curtea observă că dispoziţiile analizate nu numai că nu interzic exercitarea acestui drept, dar, mai mult, autorul excepţiei a şi făcut uz de acesta, sesizând instanţa de contencios administrativ în legătură cu ordinele de revocare emise de ministrul sănătăţii.Curtea constată că este lipsită de relevanţă critica potrivit căreia prevederile legale ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate încalcă dispoziţiile art. 34 din Constituţie, potrivit căruia organizarea asistenţei medicale se reglementează prin lege, şi aceasta pentru că, aşa cum rezultă din cele de mai sus, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 206/2005 au fost preluate de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.În legătură cu susţinerea potrivit căreia prevederile supuse controlului sunt contrare dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie ce consacră statul de drept democratic şi social, Curtea reţine că acest text nu poate să fie considerat ca fiind încălcat, decât în măsura în care s-ar constata că prevederile criticate contravin altor dispoziţii constituţionale.Referitor la criticile ce vizează presupusele efecte ale dispoziţiilor criticate asupra populaţiei, Curtea constată că, potrivit legii sale de organizare, nu poate face aprecieri asupra oportunităţii măsurilor legislative pe care le controlează, ci ea se poate pronunţa doar sub aspectul conformităţii lor cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, aşa cum prevede art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Potrivit Legii fundamentale, Curtea Constituţională nu are decât un rol de legislator negativ, având dreptul să controleze doar constituţionalitatea prevederilor legale şi să stabilească care dintre acestea contravin Constituţiei.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A).d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Mircea Sorin Oprescu în Dosarul nr. 693/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iunie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAPrim-magistrat asistent,Claudia Miu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește