DECIZIE nr. 462 din 22 aprilie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, excepţie invocată de Societatea Comercială „Aquaserv” – S.A. din Tulcea în Dosarul nr. 1.688/327/2007 al Tribunalului Tulcea – Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 170 D/2008 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, excepţie invocată de Societatea Comercială „Man Grup Construct” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.289/4/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea, întrucât dosarele au obiect identic.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor menţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 170 D/2008 la Dosarul nr. 33 D/2008, care este primul înregistrat.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând referire şi la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 12 decembrie 2007 şi 23 august 2007, pronunţate în dosarele nr. 1.688/327/2007 şi nr. 12.289/4/2006, Tribunalul Tulcea – Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ şi Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie invocată de Societatea Comercială „Aquaserv” – S.A. din Tulcea şi, respectiv, Societatea Comercială „Man Grup Construct” – S.R.L. din Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Societatea Comercială "Aquaserv" – S.A. din Tulcea susţine că textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3), deoarece "nu stabileşte o procedură de urmat în situaţia în care debitorul cu rea-credinţă refuză primirea hotărârii judecătoreşti. De exemplu, nu se prevede o procedură de aducere la îndeplinire a comunicării hotărârii în cauză prin publicitate, fapt ce creează prejudicii operatorilor de servicii publice şi încurajează răii platnici să nu îşi plătească datoriile".De asemenea, Societatea Comercială "Man Grup Construct" – S.R.L. din Bucureşti, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, a susţinut că dispoziţiile art. 6 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 sunt neconstituţionale prin raportare la următoarele prevederi:– art. 16 alin. (1)-(3) din Constituţie, întrucât "legiuitorul a avut în vedere doar apărarea intereselor debitorului, în sensul prevenirii imposibilităţii acestuia de a se apăra, dar a încălcat drepturile creditorului, prin crearea unor situaţii în care acesta obţine ordonanţa care conţine somaţia de plată, dar nu o poate pune în executare din pricina imposibilităţii de realizare a procedurii de comunicare către debitor prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire";– art. 21 alin. (2)-(3) din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece "prin instituirea unei dispoziţii legale care duce la ineficacitatea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, în sensul celor menţionate anterior, se îngrădeşte dreptul creditorului de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime; astfel, se încalcă accesul liber la justiţie al creditorului prin faptul că, deşi are o hotărâre favorabilă, aceasta nu poate deveni irevocabilă datorită neîndeplinirii procedurii prevăzute de art. 6 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, actul de justiţie nefiind finalizat”;– art. 124 din Constituţie, întrucât, "faţă de motivele arătate anterior, rezultă că dispoziţia legală contestată dovedeşte că justiţia nu este imparţială şi egală pentru toţi";– art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 paragraful 2 din Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţie, întrucât, "în lipsa declarării neconstituţionalităţii art. 6 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, instanţele vor fi nevoite să ţină cont de dispoziţii stabilite de legiuitor şi de decizia de îndrumare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, favorizându-l astfel pe debitor în detrimentul creditorului”.Tribunalul Tulcea – Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ şi Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă au considerat că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală invocate. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la aceleaşi dispoziţii legale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „Ordonanţa se va înmâna părţii prezente sau se va comunică fiecărei părţi de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire”.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, criticile formulate, precum şi textele din Constituţie invocate ca fiind încălcate, Curtea constată că prevederile art. 6 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 au mai făcut obiectul controlului în faţa Curţii.Prin numeroase decizii, de exemplu prin Decizia nr. 638 din 24 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.180 din 28 decembrie 2005, răspunzând unor critici de neconstituţionalitate ca şi cele formulate în prezentul dosar şi prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie, Curtea Constituţională, respingând excepţia ridicată, a constatat constituţionalitatea acestui text de lege.De asemenea, în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 1.148 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2008, Curtea Constituţională a constatat că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, cu modificările şi completările ulterioare, atât în ansamblu, cât şi din examinarea separată a unora dintre dispoziţiile sale, este constituţională.Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.De altfel, autorii excepţiei de neconstituţionalitate critică reglementarea art. 6 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, deoarece nu stabileşte o procedură de urmat în situaţia în care debitorul cu rea-credinţă refuză primirea hotărârii judecătoreşti. Curtea reţine că prin critica de neconstituţionalitate se are în vedere completarea textului de lege, soluţia legislativă în cauză nemulţumindu-l pe autorul excepţiei din prisma a ceea ce nu cuprinde. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate ridicată urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, neintrând în competenţa Curţii Constituţionale modificarea actului supus controlului său în sensul dorit de autorul excepţiei.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie invocată de Societatea Comercială „Aquaserv” – S.A. din Tulcea în Dosarul nr. 1.688/327/2007 al Tribunalului Tulcea – Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ şi de Societatea Comercială „Man Grup Construct” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.289/4/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 aprilie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește