DECIZIE nr. 461 din 20 septembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Dobra în Dosarul nr. 161/2005 al Judecătoriei Brad.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocand jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale în aceasta materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 9 mai 2005, pronunţată în Dosarul nr. 161/2005, Judecătoria Brad a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Viorel Dobra într-o cauza penală având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva unei soluţii dispuse de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate nu precizează nimic referitor la situaţia în care procurorul nu a dat nici o soluţie la cererea care îi era adresată pentru rezolvarea unui interes legitim. În acest mod procurorul poate da o soluţie definitivă, prin simplul fapt ca "nu da soluţie unei plângeri penale", situaţie care s-a vrut a fi evitata chiar prin introducerea art. 278^1 din Codul de procedură penală. Tocmai din aceste considerente, arata autorul excepţiei, este necesară "introducerea prevederii exprese ca lipsa unei soluţii la oricare din modurile de sesizare a procurorului să poată fi atacată la instanţa".În final, autorul excepţiei releva chestiunile de fapt care s-au petrecut în cauza dedusă spre soluţionare Judecătoriei Brad.Judecătoria Brad şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 51 alin. (4) şi art. 52 alin. (1) din Constituţie "în măsura în care nu consacra dreptul persoanei ale carei interese au fost vătămate prin nesoluţionarea de către procuror a plângerii formulate conform art. 221-222 din Codul de procedură penală, de a se adresa cu plângere în faţa instanţei, în condiţiile în care, potrivit art. 337 din Codul de procedură penală, iniţiativa extinderii procesului penal aparţine procurorului".Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât rolul art. 278^1 din Codul de procedură penală nu este acela de a reglementa posibilitatea atacarii la instanţa de judecată a tuturor actelor sau măsurilor procurorilor, ci numai a soluţiilor care finalizează procesul penal în faza de urmărire penală, asa cum a statuat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 182/2005. Pentru celelalte acte sau măsuri ale procurorului, Codul de procedură penală reglementează fie posibilitatea atacarii lor la procurorul ierarhic superior, fie posibilitatea contestarii lor în faţa instanţei de judecată, atunci când dosarul se afla pe rolul acesteia. "Tacerea" procurorului este şi ea, în anumite situaţii, sancţionată de cod, în special atunci când aceasta afectează drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei. A extinde, însă, sensul art. 278^1 şi la atacarea în instanţa a lipsei răspunsului faţă de o plângere ar insemna a-l deturna de la sensul pentru care a fost instituit. Totodată, invoca jurisprudenta Curţii Constituţionale în materia extinderii dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală şi la alte situaţii neprevăzute de text, prin care s-a statuat ca aceasta extindere nu poate fi acceptată întrucât ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, în contradictie cu art. 61 din Constituţie.Avocatul Poporului apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Astfel, arata ca art. 278^1 din Codul de procedură penală reglementează posibilitatea formulării plângerii la instanţa de judecată împotriva acelor acte prin care procurorul soluţionează cauza penală, fără ca aceasta sa mai ajungă în faţa instanţei, respectiv împotriva "rezoluţiei de neincepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror".Cu privire la dreptul de petiţionare, arata ca acest drept fundamental prevăzut de Constituţie se concretizează în cereri, reclamaţii, sesizări, propuneri în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup, care nu presupun calea justiţiei, la care autorităţile publice au obligaţia de a răspunde în termenele şi condiţiile stabilite potrivit legii. Astfel, sesizarea instanţei judecătoreşti pentru valorificarea unui drept subiectiv nesocotit ori încălcat sau pentru realizarea unui interes care se poate obţine numai pe calea justiţiei nu este un aspect al dreptului de petiţionare, ci se circumscrie unor reguli specifice, proprii activităţii de judecată. În acest sens sunt şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 17/2005, nr. 27/2005, nr. 175/2004 şi nr. 511/2004.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 52 alin. (1) din Constituţie, considera ca dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere, sub nici un aspect, dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică de a obţine, în condiţiile legii, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost sesizată, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, introduse prin Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedura penală şi a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, având următorul conţinut: „După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neincepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa sa judece cauza în prima instanţa.”Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 51 alin. (4) şi art. 52 alin. (1) din Constituţie, care au următorul cuprins:– Art. 51 alin. (4): "Autorităţile publice au obligaţia sa răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.";– Art. 52 alin. (1): "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei."Totodată, apreciază ca prevederile legale criticate contravin şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la o cale efectivă de atac.Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea retine ca, prin ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia solicita "introducerea prevederii exprese ca lipsa unei soluţii la oricare din modurile de sesizare a procurorului să poată fi atacată la instanţa".Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea de pronunţa numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, „fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.Prin urmare, instanţa de contencios constituţional nu se poate erija într-un legislator pozitiv, aceasta fiind în contradictie cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Dobra în Dosarul nr. 161/2005 al Judecătoriei Brad.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește