DECIZIE nr. 460 din 20 aprilie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi ale art. 1073, art. 1075 şi art. 1077 din Codul civil



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorCristina Toma – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi ale art. 1073, art. 1075 şi art. 1077 din Codul civil, excepţie ridicată de Rozalia Szabo în Dosarul nr. 3.270/320/2006 (nr. în format vechi 9/2009) al Tribunalului Mureş – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă Arvay Tunde Ana, interpret de limbă maghiară, solicitată în cauză.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că nu există motive pentru ca instanţa de contencios constituţional să reconsidere jurisprudenţa în materie a Curţii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 28 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.270/320/2006 (nr. în format vechi 9/2009), Tribunalul Mureş – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi ale art. 1073, art. 1075 şi art. 1077 din Codul civil.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Szabo Rozalia într-o cauză civilă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât permit instanţei de judecată ca, pe baza unei promisiuni sinalagmatice încheiate sub forma înscrisului sub semnătură privată, să dispună obligarea la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare în formă autentică, în caz contrar, hotărârea instanţei ţinând loc de consimţământ. Procedând astfel, consideră că instanţa nu face altceva decât "să construiască ea contractul", fără a exista acordul de voinţă în forma imperativ cerută de lege, pornind de la un presupus acord consensual, insuficient pentru a da naştere vânzării.Tribunalul Mureş – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile criticate stabilesc posibilitatea instanţei de judecată de a pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract, posibilitate care există doar în cazul în care anterior obligaţia de a încheia contractul a fost asumată de părţi printr-un antecontract. Consideră că textele de lege criticate nu aduc vreo ingerinţă nelegitimă dreptului de proprietate, ci se referă doar la executarea unei obligaţii contractuale, indiferent de titularul dreptului de proprietate care îşi asumă obligaţia de a încheia în formă autentică un contract cu privire la vânzarea unui teren.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, având următorul conţinut: „(12) În situaţia în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcţii, una dintre părţi refuză ulterior să încheie contractul, partea care şi-a îndeplinit obligaţiile poate sesiza instanţa competentă care poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract.”Totodată, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile art. 1073, art. 1075 şi art. 1077 din Codul civil, potrivit cărora:– Art. 1073: "Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare.";– Art. 1075: "Orice obligaţie de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului.";– Art. 1077: "Nefiind îndeplinită obligaţia de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private şi ale art. 124 alin. (2) potrivit cărora justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.Totodată, autorul invocă şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, precum şi prevederile art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la egalitatea în faţa legii şi dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări.Analizând excepţia, Curtea constată următoarele:I. În ceea ce priveşte prevederile art. 5 alin. (2) din titlul X "Circulaţia juridică a terenurilor" al Legii nr. 247/2005, acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate raportate la dispoziţiile constituţionale privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate.Astfel, prin Decizia nr. 714 din 17 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 31 iulie 2008, Curtea a reţinut că prin încheierea unui antecontract sub forma unei promisiuni sinalagmatice de vânzare şi de cumpărare a unui imobil, se naşte în sarcina părţilor antecontractului obligaţia de a face, respectiv de a încheia un contract de vânzare-cumpărare în viitor. În caz de neexecutare a obligaţiilor asumate, operează răspunderea contractuală, executarea în natură a obligaţiei „de a face” putându-se realiza prin acţiune personală având ca obiect pronunţarea unei hotărâri ce ţine loc de contract de vânzare-cumpărare. Curtea a constatat că prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (2), deoarece, în cazul în care instanţa de judecată nu pronunţă o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, partea în culpă este obligată la plata de daune interese sau instanţa de judecată poate constrânge părţile să încheie contractul prin stabilirea de daune cominatorii până la executarea obligaţiei în natură.Totodată, Curtea reţine că textul de lege criticat nu conţine vreo prevedere care să îngrădească accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, părţile în proces beneficiind de toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi, supunându-se cenzurii instanţei măsura dispusă în cadrul unei proceduri contradictorii.Celelalte dispoziţii constituţionale şi cele din actele internaţionale la care România este parte nu sunt incidente în cauză.II. Referitor la prevederile art. 1073 din Codul civil, prin Decizia nr. 1.309 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 29 decembrie 2008, Curtea a reţinut că acesta face parte din Capitolul VII al Codului civil – „Despre efectele obligaţiilor” – şi stabileşte regula de principiu potrivit căreia creditorul are dreptul de a urmări şi de a obţine de la debitor îndeplinirea exactă a prestaţiei la care s-a obligat sau de a cere daune interese în caz de neexecutare. Or, tocmai finalitatea acestui text din Codul civil constă în realizarea drepturilor legale ale creditorului prin determinarea debitorului de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui contract încheiat între părţi. Aşa fiind, Curtea nu a reţinut existenţa vreunei contradicţii între aceste prevederi de lege şi dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil sau cele referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii.III. Cât priveşte art. 1077 din Codul civil, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 134 din 5 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 28 aprilie 2009, faptul că prevederile criticate constau în determinarea debitorului de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui contract încheiat între părţi, sub sancţiunea suportării cheltuielilor pe care le implică executarea. Prin exercitarea acestei constrângeri cu caracter pecuniar se urmăreşte contracararea manoperelor abuzive, care ar duce la întârzierea îndeplinirii obligaţiilor asumate de debitor, în vederea asigurării celerităţii, ca exigenţă a executării obligaţiilor civile. Astfel, prin executarea silită a unei obligaţii de a face, se asigură realizarea drepturilor legale ale creditorului, aceasta dând expresie principiului garantării dreptului de proprietate privată.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.IV. Potrivit prevederilor art. 1075 din Codul civil, "Orice obligaţie de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului", partea în culpă fiind obligată la plata de daune interese, text ce este în acord cu dispoziţiile constituţionale invocate de autor.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi ale art. 1073, art. 1075 şi art. 1077 din Codul civil, excepţie ridicată de Rozalia Szabo în Dosarul nr. 3.270/320/2006 (nr. în format vechi 9/2009) al Tribunalului Mureş – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 aprilie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Toma––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește