DECIZIE nr. 46 din 7 februarie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată prin Legea nr. 108/1996



Florin Bucur Vasilescu – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Imar” – S.A. din Arad în Dosarul nr. 2.305/2000 al Tribunalului Arad – Secţia civilă.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 23 ianuarie 2001 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la 6 februarie 2001 şi apoi la 7 februarie 2001.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 5 iunie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 2.305/2000, Tribunalul Arad – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată prin Legea nr. 108/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Imar” – S.A. din Arad.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile art. 42 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 contravin principiului separaţiei puterilor în stat prin aceea ca abilitarea administraţiei financiare, ca organ de executare, de a înfiinţa în mod direct o poprire fără intervenţia instanţelor de judecată constituie o imixtiune în exerciţiul puterii judecătoreşti. Or, poprirea, ca modalitate de executare silită, reprezintă un act prin care se realizează justiţia. Autorul excepţiei susţine totodată ca prevederile legale criticate înfiinţează instanţe extraordinare, contrar dispoziţiilor art. 125 din Constituţie. „În aceste condiţii, terţul poprit este, fără putinta de tagada, lipsit de o judecata dreapta prin aceea ca organul de executare substituindu-se instanţei de judecată prin înfiinţarea popririi, valabilitatea şi legalitatea titlului executoriu nu sunt supuse controlului echidistant al instanţei de judecată.” Se arata ca, deşi în baza art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 exista acces la justiţie, instanţa nu mai are posibilitatea de a verifica legalitatea şi valabilitatea titlului executoriu, ci se pronunţa doar asupra menţinerii sau desfiinţării popririi.Tribunalul Arad – Secţia civilă, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Constituţia nu interzice legiuitorului sa instituie prin acte normative speciale proceduri de executare silită speciale, astfel încât textul criticat nu contravine nici unei dispoziţii constituţionale.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia este neîntemeiată, deoarece legea generală, şi anume Codul de procedură civilă, nu interzice existenta unor dispoziţii speciale în materie, ci le admite în mod expres, astfel cum rezultă din prevederile art. 721 din acest cod. Se arata totodată ca orice executare silită este supusă controlului judecătoresc pe calea contestaţiei la executare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 42 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, şi aprobată prin Legea nr. 108/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, având următorul conţinut: „Poprirea asupra veniturilor debitorilor, persoane fizice şi persoane juridice, după caz, se înfiinţează de către organul de executare printr-o adresa care va fi trimisa terţului poprit, împreună cu o copie certificată de pe titlul executoriu. Totodată, va fi înştiinţat şi debitorul despre înfiinţarea popririi.”Autorul excepţiei critica aceste prevederi, sustinand ca prin conferirea către organele de executare aparţinând sistemului financiar "a puterii de dispoziţie în înfăptuirea unui act de justiţie se realizează obiectivul prohibit, prin alin. (2) al art. 125 din Constituţie, şi anume înfiinţarea de instanţe extraordinare". Totodată se considera ca "abilitarea Administraţiei financiare, ca organ de executare, sa înfiinţeze în mod direct o poprire, fără intervenţia instanţei de judecată", contravine principiului separaţiei puterilor în stat.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constata, în ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 125 alin. (2) din Constituţie, ca atât terţul poprit, cat şi debitorul au posibilitatea de a supune controlului judecătoresc orice litigiu ce ar rezultă din îndeplinirea fiecărui act de executare silită, precum şi în cazul refuzului organului de executare de a îndeplini aceste acte.Astfel, potrivit art. 44 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, „Dacă terţul poprit înştiinţează organul de executare că nu datorează vreo suma de bani debitorului urmărit sau nu respecta dispoziţiile art. 42 alin. 6 şi 7 şi ale art. 43, precum şi în cazul în care invoca alte neregularităţi în legătură cu drepturile şi obligaţiile părţilor privind înfiinţarea popririi, instanţa judecătorească în a carei raza teritorială se afla domiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părţi interesate, pe baza probelor administrate, va pronunţa menţinerea sau desfiinţarea popririi”.Totodată prin art. 76 alin. 1 şi 2 din acelaşi act normativ se prevede: "Cei interesaţi pot face contestaţie împotriva oricărei executări silite, fiecărui act de executare silită efectuat de organele de executare competente, precum şi în cazul în care acest organ refuza sa îndeplinească un act de executare în condiţiile legii.Contestaţia poate fi facuta şi împotriva titlului executoriu, în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre data de o instanţa judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu exista o procedură care să prevadă posibilitatea ca o instanţa competenţa să se pronunţe asupra acestuia."În acest context sunt concludente şi prevederile art. 112 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, potrivit cărora: „Prezenta ordonanţă se completează cu dispoziţiile Codului de procedura civilă în măsura în care aceasta nu dispune altfel.”Din analiza acestor norme legale Curtea, contrar susţinerilor autorului excepţiei, nu retine existenta vreunor "instanţe extraordinare care sunt organe de executare".În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat prin executarea silită a creanţelor fiscale fără constituirea titlului executoriu printr-o hotărâre judecătorească, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 25 din 5 mai 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 11 mai 1993. Cu acel prilej s-a decis ca dispoziţiile criticate sunt constituţionale, deoarece "însuşi Codul de procedură civilă la art. 372 prevede posibilitatea executării silite pe bază de hotărâre judecătorească sau alt titlu executoriu. Deci, potrivit legii, nu numai hotărârile judecătoreşti investite cu formula executorie constituie titluri executorii, ci şi alte titluri, în cazul în care legea conferă aceasta calitate […]. Ele nu au semnificatia încălcării regimului de separaţie între puterea legiuitoare şi cea judecătorească".Deoarece în cauza nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, soluţia îşi menţine valabilitatea şi în cauza de faţa, astfel ca excepţia urmează să fie respinsă.Faţa de cele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată prin Legea nr. 108/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Imar” S.A. din Arad în Dosarul nr. 2.305/2000 al Tribunalului Arad – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 februarie 2001.PREŞEDINTE,Florin Bucur VasilescuÎntrucât domnul judecător Florin Bucur Vasilescu, preşedintele completului de judecată, se afla în imposibilitatea de a semna, în locul sau semnează, în temeiul art. 261 din Codul de procedură civilă,PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește