DECIZIE nr. 46 din 4 februarie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Preşedintelui României, republicată, şi ale art. II din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 1/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1994 privind organizarea şi funcţionarea Presedintiei României



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 47/1994, republicată, şi ale art. II din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 1/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1994 privind organizarea şi funcţionarea Presedintiei României, excepţie ridicată de Toma Ioan Seghedi în Dosarul nr. 3.218/2001 al Curţii Supreme de Justiţie Secţia de contencios administrativ.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând ca dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 288/2002 Curtea Constituţională a respins, ca nefondata, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 47/1994, republicată, şi ale art. II din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 1/2001, prin raportare la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 12 iunie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 3.218/2001, Curtea Suprema de Justiţie – Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 47/1994, republicată, şi ale art. II din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 1/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1994 privind organizarea şi funcţionarea Presedintiei României, excepţie ridicată de Toma Ioan Seghedi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile criticate încalcă principiul neretroactivitatii legii, prevăzut de dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie.Curtea Suprema de Justiţie – Secţia de contencios administrativ apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În esenta, se susţine, în argumentarea acestui punct de vedere, ca art. II din ordonanţa de urgenţă criticata prevede expres ca dispoziţiile art. 4^1 din Legea nr. 47/1994 se aplică în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a ordonanţei, astfel încât „problema retroactivitatii dispoziţiilor legale criticate iese din discuţie”.Referitor la critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât prevederile art. 4^1 din Legea nr. 47/1994 se aplică unor situaţii reglementate prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, Guvernul considera ca excepţia este inadmisibila, deoarece se referă la necorelarea unor dispoziţii legale, ceea ce excede controlului de constituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi a celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Preşedintelui României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 aprilie 2001, precum şi dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 1 din 4 ianuarie 2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1994 privind organizarea şi funcţionarea Presedintiei României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 10 ianuarie 2001, aprobată prin Legea nr. 124/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 4 aprilie 2001.Art. 4^1 din Legea nr. 47/1994, criticat ca fiind neconstitutional, a fost introdus prin art. I din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 1/2001 şi a devenit art. 5 din lege, Curtea urmând a se pronunţa cu privire la acesta.Dispoziţiile legale care formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate au următorul cuprins:Art. 5: "(1) Personalul Administraţiei prezidenţiale este alcătuit din persoane detasate, la cererea Preşedintelui României, din ministere şi alte autorităţi publice, precum şi din persoane încadrate direct pe funcţiile sau posturile pe care urmează să le îndeplinească.(2) Personalul prevăzut la alin. (1) poate fi încadrat numai pe baza încrederii acordate de Preşedintele României şi cu condiţia semnării unui angajament de loialitate stabilit prin regulamentul prevăzut la art. 2. Retragerea încrederii are ca efect revocarea încadrării, precum şi încetarea detaşării, eliberarea sau destituirea din funcţie ori desfacerea contractului de muncă, după caz. … (3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi personalului de ordine şi paza afectat Administraţiei prezidenţiale." … În esenta, critica de neconstituţionalitate vizează încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, care au următorul cuprins: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile."Dispoziţiile legale criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curte.Astfel, prin Decizia nr. 288 din 5 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 20 noiembrie 2002, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Preşedintelui României, republicată, şi ale art. II din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 1/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1994 privind organizarea şi funcţionarea Presedintiei României, prin raportare la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie.În considerentele deciziei s-a reţinut ca art. 5 din Legea nr. 47/1994, republicată, prevede, cu privire la personalul ce alcătuieşte Administraţia prezidentiala, ca „acesta poate fi încadrat, numai pe baza încrederii acordate de Preşedintele României” şi „cu condiţia semnării unui angajament de loialitate”, precum şi efectele retragerii încrederii. Din analiza conţinutului acestui articol nu rezultă existenta unor dispoziţii care retroactiveaza.De asemenea, prin aceeaşi decizie s-a stabilit că nu retroactiveaza nici prevederile art. II din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 1/2001, potrivit cărora dispoziţiile art. 5 din lege „se aplică personalului existent la Administraţia prezidentiala în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, pe baza unui examen de atestare pe post”. Dimpotriva, textul dispune ca prevederile de lege criticate se aplică personalului existent, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a ordonanţei.În considerentele deciziei, s-a reţinut ca în jurisprudenta sa "Curtea Constituţională a statuat ca o lege nu este retroactivă atunci când modifica pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprima producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca în aceste cazuri legea noua nu face altceva decât sa refuze supravietuirea legii vechi şi sa reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare". (De exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002.)În legătură cu susţinerea potrivit căreia dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 47/1994, republicată, sunt neconstituţionale şi prin raportare la Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, Curtea a stabilit ca „examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea lui cu prevederile Constituţiei, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele”.În prezenta cauza nu au fost invederate elemente noi de natura sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Preşedintelui României, republicată, şi ale art. II din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 1/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1994 privind organizarea şi funcţionarea Presedintiei României, excepţie ridicată de Toma Ioan Seghedi în Dosarul nr. 3.218/2001 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 februarie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește