DECIZIE nr. 46 din 27 ianuarie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorCristina Toma – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Naţională de Gaze Naturale „Romgaz” – S.A. – Sucursala Târgu Mureş în Dosarul nr. 1.376/2004/C al Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin consilier juridic Dan Claudiu Ilinca, cu împuternicire la dosar. Lipseşte partea Şandor Coriolan, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei arată că, deşi Curtea nu s-a mai pronunţat cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 195/2004, situaţia de faţă este similară cu cea în care Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 alin. 4 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003. Aşa fiind, trimiterea dosarului aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie instanţei competente, potrivit noii reglementări, prin încheiere dată fără citarea părţilor, încalcă dreptul la apărare al acestora. Instanţa supremă poate să asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (3) din Constituţie, numai prin judecarea recursului. Totodată, dispoziţiile legale criticate împiedică soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. În argumentarea opiniei sale, arată că, deşi autorul excepţiei consideră că dispoziţiile criticate încalcă prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, care prevăd soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, soluţia pe care o preconizează este de natură să aibă efectul contrar.Constată că nu există nici un fel de similitudine între prezenta excepţie şi precedentul invocat.Arată că textele de lege criticate reprezintă dispoziţii tranzitorii, care nu contravin liberului acces la justiţie, egalităţii în drepturi a cetăţenilor sau dreptului la un proces echitabil.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 28 septembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.376/2004/C, Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Naţională de Gaze Naturale „Romgaz” – S.A. – Sucursala Târgu Mureş.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că, "în speţă, aplicarea prevederii referitoare la modificarea competenţei materiale a instanţelor în materie de recurs, pentru recursurile aflate pe rolul instanţei supreme", contravine dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece legea civilă nu retroactivează, în sensul că aceasta se aplică doar recursurilor declarate după data intrării în vigoare a acesteia.Arată că dispoziţiile art. II alin. (3) din Legea nr. 195/2004 prevăd măsura trimiterii dosarului, aflat deja pe rolul instanţei de recurs, instanţei competente potrivit noii reglementări, care se dispune fără citarea părţilor. Aşa fiind, atât trimiterea pe cale administrativă, cât şi cea efectuată prin declinarea competenţei sunt măsuri irevocabile, pe care părţile nu le mai pot contesta tocmai pentru că legea le refuză prezenţa la adoptarea măsurii, neexistând deci nici o posibilitate ca recursul să fie soluţionat de către instanţa supremă şi nici de a fi soluţionat într-un termen rezonabil, astfel încât se încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie.Aşa fiind, prin reglementarea prevăzută la alin. (3) al art. II din Legea nr. 195/2004 se încalcă prevederile art. 126 alin. (3) din Constituţie referitoare la aplicarea unitară a legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă apreciază că "observaţiile" autorului excepţiei sunt întemeiate.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul constată că situaţia reglementată de alin. (1) al art. II din Legea nr. 195/2004 nu reprezintă o aplicare retroactivă a legii noi, ci, dimpotrivă, înseamnă aplicarea de îndată a noilor reguli de competenţă, prin derogare de la regula instituită în art. 725 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă. Astfel, dacă în materia aplicării în timp a normelor de competenţă, principiul este acela al ultraactivităţii legii vechi, art. II alin. (1) din Legea nr. 195/2004 adoptă o soluţie diferită, constând în aplicarea imediată a noii legi.Nici modificarea competenţei în materie de recurs şi nici reglementarea situaţiilor tranzitorii nu reprezintă o restrângere a accesului liber la justiţie, deoarece competenţa instanţei supreme de a soluţiona recursuri nu este prevăzută de o normă constituţională, ci numai prin lege, ceea ce permite legiuitorului să adopte reglementări derogatorii, în cadrul competenţei sale constituţionale.Chiar dacă art. 126 alin. (3) din Constituţie prevede că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, această atribuţie se exercită "potrivit competenţei sale", iar competenţa sa este reglementată prin lege. Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îşi va exercita atribuţia de asigurare a interpretării şi aplicării unitare a legii în condiţiile şi limitele prevăzute de reglementările în vigoare, inclusiv de cele cuprinse în textele criticate din Legea nr. 195/2004.În concluzie, Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 195/2004 urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 195/2004 sunt constituţionale, prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât textele de lege criticate se aplică pentru viitor, de la data intrării lor în vigoare, şi nu produc efecte retroactive. Invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 291/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 18 august 2004. Arată că dispoziţiile art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 195/2004 stabilesc competenţa instanţelor judecătoreşti, în deplină concordanţă cu prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 21 alin. (3) din Constituţie, consideră că finalitatea textelor de lege criticate este aceea de a transpune în practică principiul celerităţii soluţionării litigiilor, de a preveni eventualele abuzuri şi de a limita efectele perturbatoare asupra stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice. Invocă Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, arătând că, pentru situaţii deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, astfel încât liberul acces la justiţie să nu fie încălcat.În concluzie, Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 195/2004 sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Textul de lege criticat are următorul conţinut: „Art. II. – (1) Recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronunţării lor şi aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se trimit spre judecată instanţelor imediat superioare celor care au pronunţat hotărârea în primă instanţă. […](3) Recursurile prevăzute la alin. (1) şi (2), a căror admisibilitate în principiu nu a fost examinată până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se scot de pe rol şi se trimit, pe cale administrativă, instanţelor devenite competente să le judece, iar în cazul în care admisibilitatea în principiu a fost examinată, se trimit prin declinarea competenţei, prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor." … Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 15 alin. (2), art. 21 alin. (3) şi art. 126 alin. (3) din Constituţie, care au următorul conţinut:– Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";– Art. 21 alin. (3): "Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";– Art. 126 alin. (3): "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţă, urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:Normele de lege criticate au caracter tranzitoriu şi sunt adoptate de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum rezultă din prevederile art. 126 alin. (2), potrivit cărora "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege".Nu poate fi reţinută susţinerea autorului excepţiei în sensul că reglementarea în cauză are caracter retroactiv în măsura în care dispune trimiterea recursurilor împotriva hotărârilor date fără drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronunţării lor, aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţelor imediat superioare celor care au pronunţat hotărârea în primă instanţă. În realitate, procedând astfel, legiuitorul nu a făcut decât să aplice şi în această materie regula de drept comun consacrată de art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche. Chiar dacă prevederea în cauză derogă de la norma instituită prin art. 725 alin. 2 care, în materie de competenţă, consacră principiul ultraactivităţii legii vechi, o asemenea derogare este de competenţa legiuitorului şi nu contravine nici unei prevederi constituţionale.De asemenea, nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia instanţa, în temeiul reglementării deduse controlului, dispune măsurile acolo prevăzute, fără prezenţa şi ascultarea părţilor, ceea ce, alături de întreruperea inerentă a cursului procesului, ca urmare a trimiterii dosarului instanţei competente, potrivit noii reglementări, s-ar converti într-un fine de neconstituţionalitate în raport cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie.Nici această critică nu este întemeiată, întrucât reglementarea competenţei materiale a instanţelor are caracter imperativ şi de ordine publică, ceea ce lipseşte de orice justificare punerea în discuţia părţilor a declinării de competenţă ori a trimiterii dosarului pe cale administrativă instanţei competente. De asemenea, în condiţiile în care textul constituţional, consacrând dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, nu înţelege să subordoneze respectarea acestuia încadrării într-un anumit termen, care astfel ar deveni un criteriu de constituţionalitate, conceptele de "echitabil" şi "rezonabil" au caracter relativ, respectarea sau încălcarea lor urmând a fi stabilită de la caz la caz, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, ceea ce legiuitorul a avut în vedere în cuprinsul reglementării tranzitorii deduse controlului.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Naţională de Gaze Naturale „Romgaz” – S.A. – Sucursala Târgu Mureş în Dosarul nr. 1.376/2004/C al Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Toma–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește