DECIZIE nr. 46 din 14 martie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alineatul ultim din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alineatul ultim din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „RAW STAR” – S.R.L., cu sediul în oraşul Techirghiol, în Dosarul nr. 2.518/1999 al Judecătoriei Constanta.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 7 martie 2000, când Curtea a amânat pronunţarea la data de 14 martie 2000.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din data de 28 iunie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 2.518/1999, Judecătoria Constanta a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alineatul ultim din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „RAW STAR” – S.R.L., cu sediul în oraşul Techirghiol.Excepţia a fost ridicată în cursul soluţionării unei acţiuni de anulare a licitaţiei în urma căreia autorul excepţiei de neconstituţionalitate şi-a adjudecat o parte din patrimoniul fostei Cooperative Agricole de Producţie Techirghiol. În opinia autorului excepţiei dispoziţiile criticate "instituie o măsura privativă de proprietate fără plata unei sume rezonabile, în raport cu valoarea bunurilor".În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia considera ca dispoziţiile art. 29 alineatul ultim din această lege contravin prevederilor art. 11, 20 şi 41 din Constituţie, precum şi ale art. 17 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului şi ale art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Exprimandu-şi opinia, instanţa judecătorească considera excepţia ca fiind neîntemeiată; în acest sens arata ca dispoziţiile art. 29 alineatul ultim din Legea fondului funciar nr. 18/1991 „nu aduc atingere dreptului de proprietate, astfel cum este reglementat prin dispoziţiile art. 480 din Codul civil”, reprezentând „un criteriu de delimitare a proprietăţii publice, astfel cum este reglementat de art. 135 alin. (3) din Constituţie”.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia este nefondata, aceasta fiind şi soluţia pe care Curtea Constituţională a pronunţat-o în Decizia nr. 29/1994, rămasă definitivă prin nerecurare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia ridicată cu care a fost legal sesizată.Art. 29 alineatul ultim din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările ulterioare, text criticat prin excepţia de neconstituţionalitate, prevede: „Construcţiile afectate unei utilizări sociale sau culturale trec fără plata, în regim de drept public, în proprietatea comunelor, oraşelor sau a municipiilor şi în administrarea primăriilor.”Curtea retine ca, după republicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, Legea nr. 18/1991 a fost modificată şi completată prin mai multe acte normative, care însă nu privesc textul ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. Cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 29 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 206 din 30 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 6 martie 2000, decizie prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor menţionate. În aceasta decizie Curtea a reţinut următoarele:– Legea fondului funciar nr. 18/1991 este o lege anterioară Constituţiei; asa fiind, regimul constituţional actual nu se poate aplica asupra modului de constituire a dreptului de proprietate prin funcţionarea prevederilor acestei legi, deoarece, astfel, ar insemna să se încalce unul dintre principiile de baza ale Constituţiei – neretroactivitatea legii -, prevăzut de art. 15 alin. (2), principiu ce se aplică şi Legii fundamentale. Pe cale de consecinţa, prevederile art. 41 din Constituţie nu pot avea ca urmare desfiinţarea unui drept de proprietate constituit anterior intrării în vigoare a Constituţiei, dispoziţiile acesteia aplicându-se numai în ceea priveşte regimul acestui drept.– Art. 29 alineatul ultim din Legea fondului funciar nr. 18/1991 face parte din acele dispoziţii legale care şi-au epuizat substanţa din momentul intrării lor în vigoare, în înţelesul ca, în acelaşi moment, bunurile pe care textul le-a avut în vedere au trecut, fără plata, în regim de drept public, în proprietatea comunelor, oraşelor sau municipiilor şi în administrarea primăriilor. Trecerea s-a făcut, neîndoielnic, de plin drept; Legea fondului funciar nr. 18/1991 fiind preconstitutionala, efectele textului menţionat şi-au găsit deplina aplicare înainte de intrarea în vigoare a Constituţiei.Aceste considerente îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţa, neintervenind elemente noi care să justifice modificarea jurisprudenţei Curţii.Autorul excepţiei pretinde ca textul criticat contravine şi prevederilor art. 17 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului şi ale art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Conţinutul acestor dispoziţii este următorul:– Art. 17 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului:"1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singura, cat şi în asociere cu alţii.2. Nimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa";– Art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: "Orice persoană fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional."Curtea constata ca cele doua texte invocate de autorul excepţiei cuprind principii referitoare la dreptul de proprietate. Or, în cauza de faţa, atât asupra construcţiilor ce apartinusera fostelor cooperative agricole, cat şi asupra bunurilor din patrimoniul acestora, foştii proprietari nu aveau, la momentul aplicării art. 29 alineatul ultim din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, un drept de proprietate. Bunurile respective apartinusera în proprietate unor persoane juridice, ale căror drepturi luasera naştere sub imperiul unor reglementări legale anterioare. De aceea, şi sub acest aspect, critica este neîntemeiată.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alineatul ultim din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „RAW STAR” – S.R.L., cu sediul în oraşul Techirghiol, în Dosarul nr. 2.518/1999 al Judecătoriei Constanta.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 martie 2000.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Maria Bratu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește