DECIZIE nr. 459 din 28 octombrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, ridicată de Gavril Lele în Dosarul nr. 4.143/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 25 mai 2004, pronunţată în Dosarul nr. 4.143/2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Gavril Lele într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat de acesta împotriva Sentinţei penale nr. 7/P din 5 septembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Oradea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. În esenţă, critica de neconstituţionalitate se referă la faptul că "textul de lege instituie o inegalitate şi discriminare în faţa legii prin tratamentul juridic diferenţiat – sub aspectul căilor de atac ordinare care se pot exercita – aplicabil sentinţelor penale prin care s-au pronunţat soluţii privind inculpaţii care au calitatea prevăzută de art. 27 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române”, şi anume aceea de „poliţişti care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare”.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, dispoziţiile legale criticate fiind în deplin acord cu art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, care încredinţează legiuitorului dreptul de a stabili competenţa şi procedura de judecată, inclusiv căile de atac şi condiţiile exercitării acestora. Instanţa apreciază, de asemenea, că prevederile art. 361 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală sunt în concordanţă şi cu dispoziţiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care, în art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7, prevede dreptul la dublul grad de jurisdicţie în materie penală.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, deoarece legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii speciale, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, textul de lege criticat fiind în deplină concordanţă şi cu prevederile art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ce reglementează dreptul la un dublu grad de jurisdicţie în materie penală.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 361 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Arată, în acest sens, că textul legal criticat nu împiedică părţile să exercite căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în condiţiile legii, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, care poate prevedea reguli deosebite, asigurând în acelaşi timp părţilor posibilitatea de a ajunge în faţa instanţelor judecătoreşti. Totodată, arată că dispoziţiile art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la dublu grad de jurisdicţie în materie penală, deoarece soluţiile pronunţate de curţile de apel în fond pot fi atacate cu recurs, care va fi soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: "Sentinţele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel: […]c) sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel." … În motivarea excepţiei se susţine că prevederile legale criticate care exclud calea de atac a apelului pentru infracţiunile menţionate în text contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată în cauză, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată, după cum va rezultă din cele ce urmează:Astfel, prin Legea nr. 45/1993 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, prin care a fost reintrodusă calea de atac a apelului, au fost prevăzute, în art. 361 din Codul de procedură penală, intitulat „Hotărârile supuse apelului”, unele excepţii de la principiul triplului grad de jurisdicţie, stabilindu-se că anumite sentinţe nu pot fi atacate cu apel şi urmând ca împotriva acestora să se folosească numai calea de atac a recursului (art. 385^1 din Codul de procedură penală). Această exceptare s-a făcut, în general, fie pentru sentinţele pronunţate pentru infracţiuni de mai mică gravitate, cum sunt cele enumerate în art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, adresată direct instanţei de judecată, fie pentru sentinţe pronunţate de instanţe judecătoreşti superioare în grad, cum sunt curţile de apel sau Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru care nu poate exista un al treilea grad de jurisdicţie.Aceste dispoziţii legale, prin care se instituie excepţii de la regula triplului grad de jurisdicţie, printre care se află şi cea care formează obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate [alin. 1 lit.c) al art. 361 – sentinţele pronunţate de curţile de apel] sunt o reflectare a prevederilor art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, care dau în competenţa exclusivă a legiuitorului stabilirea competenţei, a procedurii de judecată şi a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti. Pe de altă parte, în art. 2, intitulat "Dreptul la două grade de jurisdicţie", din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale se prevede la alin. 2 că acest drept poate face obiectul unor excepţii în cazul infracţiunilor minore sau când cel interesat a fost judecat în primă instanţă de către cea mai înaltă jurisdicţie.În activitatea sa jurisdicţională anterioară, Curtea Constituţională a analizat în ce condiţii existenţa unor particularităţi procedurale, în special referitoare la exercitarea căilor de atac, este în concordanţă cu principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constituţie, şi a statuat în mod constant că nu este "contrar acestui principiu instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ce priveşte căile de atac, cât timp ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor".De altminteri, în numeroase cauze, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, statuând că acestea sunt constituţionale. Astfel, din practica recentă a Curţii Constituţionale menţionăm Decizia nr. 176 din 18 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 24 iulie 2002, precum şi Decizia nr. 267 din 22 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 8 iulie 2004. Prin aceste decizii Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, iar soluţia adoptată atunci, precum şi considerentele pe care se întemeiază îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, ridicată de Gavril Lele în Dosarul nr. 4.143/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 octombrie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește