DECIZIE nr. 459 din 15 mai 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Aedlob” S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 1.057/252/2006 al Judecătoriei Lugoj.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 5 decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.057/252/2006, Judecătoria Lugoj a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Aedlob” – S.R.L. din Lugoj într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (2) teza întâi, coroborate cu cele ale art. 11 alin. (1) şi (2) şi ale art. 20 alin. (1) din Constituţie, deoarece "face o diferenţiere nejustificată între fapta de a nu fi emis bon fiscal şi fapta de a nu fi predat bonul fiscal către client", instituind prin aceasta "o răspundere a persoanei juridice pentru fapta persoanei fizice".Judecătoria Lugoj consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece în cauză este vorba despre stricta aplicare a legii, iar nu despre o problemă de constituţionalitate, prevederile constituţionale invocate nefiind încălcate în niciun fel.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, sens în care a statuat Curtea în jurisprudenţa sa.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, având următorul conţinut: „Amenzile pentru contravenţiile prevăzute la art. 10 se aplică agenţilor economici, cu excepţia celor prevăzute la lit. d), astfel: [… ]b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), i), j), I) şi m) se sancţionează cu amendă de la 80 milioane lei la 400 milioane lei." … În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind dreptul de proprietate privată, coroborate cu cele ale art. 11 alin. (1) şi (2) şi ale art. 20 alin. (1) din Constituţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate se aplică în egală măsură tuturor agenţilor economici care se găsesc în situaţia prevăzută de ipoteza normei juridice, aşa încât nu poate fi reţinută critica privind încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie.De asemenea, faţă de critica potrivit căreia textul de lege criticat contravine dreptului de proprietate privată, Curtea constată că aceste dispoziţii legale reprezintă norme coercitive, care instituie sancţiuni contravenţionale pentru agenţii economici care nu respectă prevederile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare aparţinând agenţilor economici, consecinţa încălcării acestor dispoziţii legale fiind confiscarea sumelor a căror provenienţă nu poate fi justificată, aşa cum prevede art. 44 alin. (9) din Constituţie, potrivit căruia "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii".De altfel, asupra constituţionalităţii prevederilor art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin deciziile nr. 319 din 9 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 7 octombrie 2003, nr. 407 din 4 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 25 noiembrie 2003, şi nr. 49 din 12 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 23 februarie 2004, respingând excepţiile de neconstituţionalitate.Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte deja examinate de Curte prin deciziile menţionate şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în acestea îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Curtea constată că dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) şi ale art. 20 alin. (1) din Constituţie nu sunt incidente în cauză.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Aedlob” – S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 1.057/252/2006 al Judecătoriei Lugoj.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește