DECIZIE nr. 459 din 12 aprilie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal şi art. 262 pct. 1 lit. a), art. 322 şi art. 323 din Codul de procedură penală



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal şi art. 262 pct. 1 lit. a), art. 322 şi art. 323 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dumitru Capotă şi Şerban Capotă în Dosarul nr. 659/85/2010 al Tribunalului Sibiu – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece nu a fost motivată în acord cu exigenţele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 31 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 659/85/2010, Tribunalul Sibiu – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 217 alin. 1 din Codul penal şi art. 262 pct. 1 lit. a), art. 322 şi art. 323 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dumitru Capotă şi Şerban Capotă în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în care inculpaţii sunt cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de omor şi distrugere.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalităţii pedepsei, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată, art. 53 alin. (1) referitoare la situaţiile în care poate fi restrâns exerciţiul unui drept sau al unei libertăţi, art. 124 referitoare la Înfăptuirea justiţiei şi art. 136 alin. (5) referitoare la inviolabilitatea proprietăţii private.Astfel, autorii sunt nemulţumiţi că în cauza dedusă judecăţii de drept comun au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 217 alin. 1 din Codul penal, în condiţiile în care de la dosar lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate.Totodată, se mai arată că, după punerea în mişcare a acţiunii penale, inculpaţii nu au mai fost chemaţi de procuror pentru a li se prezenta materialul de urmărire penală.Tribunalul Sibiu – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 217 alin. 1 din Codul penal – Distrugerea şi art. 262 pct. 1 lit. a) cu denumirea marginală Rezolvarea cauzelor, art. 322 cu denumirea marginală Începerea cercetării judecătoreşti şi art. 323 cu denumirea marginală Ascultarea inculpatului din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:– Art. 217 alin. 1 din Codul penal: "Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 ani sau cu amendă.";– Art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală: "Dacă procurorul constată că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existând probele necesare şi legal administrate, procedează, după caz, astfel:1. când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârşită de învinuit sau de inculpat şi că acesta răspunde penal:a) dacă acţiunea penală nu a fost pusă în mişcare în cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care pune în mişcare acţiunea penală şi dispune trimiterea în judecată;"; … – Art. 322 din Codul de procedură penală: "Preşedintele dispune ca grefierul să dea citire sau să facă o prezentare succintă a actului de sesizare a instanţei, după care explică inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce. Totodată, înştiinţează pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-i atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa, precum şi cu privire la dreptul de a pune întrebări coinculpaţilor, celorlalte părţi, martorilor, experţilor şi de a da explicaţii în tot cursul cercetării judecătoreşti, când socoteşte că este necesar.";– Art. 323 din Codul de procedură penală: "Instanţa procedează apoi la ascultarea inculpatului.Inculpatul este lăsat să arate tot ce ştie despre fapta pentru care a fost trimis în judecată, apoi i se pot pune întrebări de către preşedinte şi în mod nemijlocit de ceilalţi membri ai completului, de către procuror, de partea vătămată, de partea civilă, de partea responsabilă civilmente, de ceilalţi inculpaţi şi de apărătorul inculpatului a cărui ascultare se face.Instanţa poate respinge întrebările care nu sunt concludente şi utile cauzei.Inculpatul poate fi ascultat ori de câte ori este necesar."Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalităţii pedepsei, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată, art. 53 alin. (1) referitoare la situaţiile în care poate fi restrâns exerciţiul unui drept sau al unei libertăţi, art. 124 referitoare la Înfăptuirea justiţiei şi art. 136 alin. (5) referitoare la inviolabilitatea proprietăţii private.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii acesteia nu sunt nemulţumiţi de o eventuală contrarietate a dispoziţiilor legale contestate cu prevederile Constituţiei, ci de modul lor de interpretare şi aplicare. Împrejurarea că la dosar nu există plângerea prealabilă a persoanei vătămate, victimă a infracţiunii de distrugere, nu este de natură a atrage neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal. Acest aspect este unul de aplicare a legii, situaţie în care pot fi operabile sau nu prevederile art. 10 lit. f) din Codul de procedură penală potrivit cărora punerea în mişcare ori exercitarea acţiunii penale este împiedicată. De asemenea, lipsa de la dosar a dovezii ce atestă că inculpaţilor li s-a adus la cunoştinţă întregul material de urmărire penală priveşte tot un aspect de domeniul legii, care, în acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 24 din 23 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999, este obligatoriu. Nerespectarea sa poate fi însă cenzurată de instanţa de judecată şi nu poate fi convertită în vicii de neconstituţionalitate.Totodată, Curtea mai constată că motivarea autorilor nu respectă exigenţele dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate”. Or, Curtea nu se poate substitui acestora în desprinderea unor critici de neconstituţionalitate din critici de nelegalitate.Pe cale de consecinţă, prezenta excepţie urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal şi art. 262 pct. 1 lit. a), art. 322 şi art. 323 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dumitru Capotă şi Şerban Capotă în Dosarul nr. 659/85/2010 al Tribunalului Sibiu – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 aprilie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește