DECIZIE nr. 458 din 22 aprilie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă şi ale art. 238 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă şi ale art. 238 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Termon C.T.” – S.A. din Oneşti în Dosarul nr. 4.179/110/2007 al Tribunalului Bacău – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 65D/2008, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 şi ale art. 238 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Termon” – S.R.L. din Oneşti în Dosarul nr. 4.180/110/2007 al Tribunalului Bacău – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 3D/2008 şi nr. 65D/2008, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 65D/2008 la Dosarul nr. 3D/2008, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorii excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 28 septembrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 4.179/110/2007 şi nr. 4.180/110/2007, Tribunalul Bacău – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă şi ale art. 238 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Termon C.T.” – S.A. din Oneşti şi Societatea Comercială „Termon” – S.R.L. din Oneşti cu prilejul soluţionării unor cauze civile având ca obiect acţiune în constatare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că textele de lege criticate, prin care se garantează, cu prilejul negocierii contractelor colective de muncă, respectarea drepturilor minime stabilite prin contractele de muncă la nivel superior, sunt neconstituţionale întrucât restrâng, fără respectarea limitelor constituţionale, libera negociere a clauzelor contractelor colective de muncă încheiate la nivel inferior. În acest sens, arată că apărarea drepturilor salariaţilor nu poate duce la negarea drepturilor angajatorului, care, în timpul negocierilor, trebuie să ia în calcul o serie de factori tehnici şi economici, aşa cum sunt bugetul aprobat, pierderea, profitul societăţii etc.Tribunalul Bacău – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că textele de lege criticate garantează unele drepturi minime în domeniul muncii ce se impun participanţilor la piaţa muncii fără nicio negociere. De asemenea, arată că încheierea contractului colectiv de muncă la nivel naţional, la nivel de ramură şi în final la nivel de unitate, toate cu respectarea drepturilor minime născute din raporturile de muncă, asigură un caracter uniform şi coerent pieţii muncii, raţiunea acestor prevederi venind tocmai în sprijinul exercitării dreptului la muncă şi asigurării unui trai decent.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.146 lit.d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998, şi dispoziţiile art. 238 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003.Textele de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996: „Contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.”;– Art. 238 alin. (1) din Legea nr. 53/2003: „Contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.”Autorii excepţiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor dispoziţii constituţionale: art. 41 alin. (5) în care se arată că "Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate." şi art. 53 privind restrângerea unor drepturi sau libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate conţin prevederi asemănătoare prin care se garantează, cu prilejul negocierii contractelor colective de muncă, respectarea drepturilor minime stabilite prin contractele de muncă la nivel superior. Aceste prevederi de lege sunt considerate neconstituţionale de autorii excepţiei, care susţin că este restrâns dreptul lor la negociere, în calitate de angajatori.Curtea observă că prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi texte constituţionale şi aceleaşi critici ca şi în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 380 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.015 din 3 noiembrie 2004, Curtea a reţinut că, „potrivit art. 47, 49, 50, 135 şi altor prevederi constituţionale, statului îi revin o serie de obligaţii pentru asigurarea dezvoltării economice, a aplicării principiilor economiei de piaţă, a unui nivel de trai decent, a măsurilor de protecţie socială pentru diferite categorii de persoane, precum şi a respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Pentru îndeplinirea acestor obligaţii este necesară elaborarea unor acte normative de reglementare a diferitelor domenii de activitate. În acest sens, dintre asemenea acte normative, o importanţă deosebită o au cele referitoare la raporturile de muncă, la drepturile şi îndatoririle părţilor raporturilor de muncă. Pentru asigurarea desfăşurării în condiţii optime şi uniforme a raporturilor de muncă, actele normative în materie prevăd drepturi şi obligaţii minimale, respectiv maximale, care vor trebui respectate la încheierea atât a contractelor colective de muncă, cât şi a celor individuale.Dând expresie recunoaşterii dreptului părţilor raporturilor de muncă la negocierea colectivă a drepturilor şi îndatoririlor izvorâte din aceste raporturi, legislaţia reglementează şi condiţiile de negociere şi de încheiere a contractelor colective de muncă, a clauzelor obligatorii ale acestor contracte, la nivel de unitate, la nivel de ramură şi la nivel naţional".Prin urmare, potrivit celor statuate de Curtea Constituţională prin decizia amintită, "contractul colectiv de muncă încheiat la nivel naţional sau la nivel de ramură constituie izvor de drept (ca şi legea) la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale. Ca atare, cu aceste obligaţii fireşti, părţile au toată libertatea să negocieze şi alte clauze, precum şi drepturi superioare".Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi păstrează validitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă şi ale art. 238 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Termon C.T.” – S.A. din Oneşti şi Societatea Comercială „Termon” – S.R.L. din Oneşti în dosarele nr. 4.179/110/2007, respectiv nr. 4.180/110/2007 ale Tribunalului Bacău – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 aprilie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește