DECIZIE nr. 458 din 20 aprilie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 din Codul familiei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorCristina Toma – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 din Codul familiei, excepţie ridicată de Dan Costin Nicolau în Dosarul nr. 1.889/233/2009 al Judecătoriei Galaţi.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent învederează Curţii faptul că autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită admiterea excepţiei, astfel cum aceasta a fost formulată.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că nu sunt motive pentru ca instanţa de contencios constituţional să reconsidere soluţia pronunţată prin Decizia nr. 20/2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 10 iulie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.889/233/2009, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 din Codul familiei.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Radu Dan Costin Nicolau într-o cauză civilă ce are ca obiect o acţiune de desfacere a căsătoriei prin divorţ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine că prevederile de lege criticate nesocotesc interesul major al copilului minor, care, în cazul admiterii acţiunii de divorţ şi revenirii mamei la numele avut anterior căsătoriei, ar porni în viaţă cu handicapul moral de a nu avea acelaşi nume cu ambii părinţi. Propune completarea alin. (3) al art. 40 din Codul familiei cu menţiunea "cu excepţia cazului în care din căsătorie au rezultat copii minori, situaţie în care se aplică alin. (1) al art. 40 din Codul familiei".Judecătoria Galaţi consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile Codului familiei oferă posibilitatea părţilor de a conveni în sensul că cel care a luat, la momentul încheierii căsătoriei, numele celuilalt soţ să-l poată păstra şi după divorţ sau chiar instanţa să aprecieze asupra acestui aspect în funcţie de fiecare speţă.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 40 din Codul familiei nu sunt contrare dispoziţiilor art. 48 alin. (1) din Constituţie, iar prevederile art. 49 alin. (1) din Legea fundamentală nu sunt incidente în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 40 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul conţinut:"La desfacerea căsătoriei prin divorţ, soţii se pot învoi ca soţul care, potrivit art. 27, a purtat în timpul căsătoriei numele de familie al celuilalt soţ, să poarte acest nume şi după desfacerea căsătoriei.Instanţa judecătorească va lua act de această învoială prin hotărârea de divorţ. Instanţa, pentru motive temeinice, poate să încuviinţeze acest drept, chiar în lipsa unei învoieli între soţi.Dacă nu a intervenit o învoială sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi va purta numele ce avea înainte de căsătorie."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 48 alin. (1) privind familia şi ale art. 49 alin. (1) referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor.Analizând excepţia, Curtea constată că s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 20 din 12 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 5 februarie 2010, cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate, reţinând că prevederile art. 40 din Codul familiei lasă posibilitatea soţilor să hotărască de comun acord, în caz de divorţ, cu privire la menţinerea sau nu a numelui de familie dobândit prin căsătorie de către unul dintre ei. Numai în cazul în care soţii nu se înţeleg asupra acestui aspect şi există motive temeinice care să justifice o astfel de hotărâre, instanţa poate încuviinţa dreptul soţului care a purtat în timpul căsătoriei numele de familie al celuilalt soţ să păstreze acest nume şi după desfacerea căsătoriei. Dacă aceste condiţii nu sunt întrunite, legea dispune că fiecare dintre foştii soţi va purta numele pe care îl avea înainte de căsătorie.Curtea a observat că aceste prevederi nu aduc atingere familiei ori regimului special de protecţie de care se bucură copiii şi tinerii, astfel încât criticile autorului excepţiei nu pot fi reţinute.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.În ceea ce priveşte solicitarea autorului excepţiei privind completarea textelor de lege criticate, Curtea observă că aceasta nu poate fi primită, fiind contrară dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.”Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 din Codul familiei, excepţie ridicată de Dan Costin Nicolau în Dosarul nr. 1.889/233/2009 al Judecătoriei Galaţi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 aprilie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Toma––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește