DECIZIE nr. 457 din 15 mai 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 113 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 113 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Telemobil” S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.383/212/2006 al Judecătoriei Constanţa – Secţia civilă.La apelul nominal răspund autorul excepţiei, prin consilier juridic, şi partea Serviciul public de impozite, taxe şi alte venituri ale bugetului local Constanţa, prin apărător ales. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 113 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, reiterând argumentele expuse în faţa instanţei de judecată.Reprezentantul părţii Serviciul public de impozite, taxe şi alte venituri ale bugetului local Constanţa solicită respingerea excepţiei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 19 decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.383/212/2006, Judecătoria Constanţa Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 113 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Telemobil” – S.A. din Bucureşti cu prilejul soluţionării unei cauze civile având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare şi suspendarea executării.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine următoarele:– art. 113 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură fiscală este neconstituţional faţă de prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât "generează un beneficiu pentru anumiţi titulari ai dreptului de proprietate privată care au calitatea de organe ale administraţiei publice, în ceea ce priveşte punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti, prin necesitatea formulării unei cereri din partea creditorului în termen de 45 de zile". În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 113 lit. f) din Codul de procedură fiscală "apără în mod diferenţiat proprietatea privată a unei autorităţi publice, în raport cu proprietatea privată a celorlalte persoane fizice sau juridice, prin instituirea unei condiţii suplimentare";– "dobânzile şi majorările de întârziere la care contribuabilul impus în mod nelegal este îndreptăţit sunt calculate, în baza textului legal criticat, de la data expirării termenului de 45 de zile, prin aceasta fiind încălcat încă o dată dreptul de proprietate, precum şi dreptul la o reparare integrală a prejudiciului cauzat de autoritatea publică respectivă, aducându-se atingere şi principiului consacrat prin prevederile art. 52 alin. (1) din Constituţie".Judecătoria Constanţa – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că prevederile legale criticate nu numai că nu încalcă dreptul de proprietate privată, dar sunt menite să asigure garantarea acestui drept şi să permită exercitarea lui în limitele stabilite de lege. Totodată, arată că nu se poate reţine nici încălcarea art. 52 alin. (1) din Constituţie.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că dispoziţiile de lege criticate nu conţin norme contrare prevederilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 113 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, potrivit cărora „Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:[…] f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legi.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu prevăd un termen de 45 de zile în interiorul căruia să fie depusă cererea de restituire a sumelor stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente, astfel cum susţine autorul excepţiei.Prevederile legale criticate, reglementând posibilitatea restituirii "la cerere" a sumelor stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii, nu contravin în niciun fel principiului garantării şi ocrotirii dreptului de proprietate reglementat prin art. 44 din Constituţie. Dimpotrivă, măsura prevăzută de text vizează restituirea sumelor de bani către persoanele cărora li se cuvin acestea, în condiţiile legii, cererea fiind doar o modalitate de sesizare a organului fiscal competent în vederea restituirii sumelor.În acest context, nu poate fi reţinută susţinerea autorului excepţiei conform căreia prevederea criticată "apără în mod diferenţiat proprietatea privată a unei autorităţi publice, în raport cu proprietatea privată a celorlalte persoane fizice sau juridice".În ceea ce priveşte modul de calcul al dobânzilor şi al majorărilor de întârziere, invocat ca argument de neconstituţionalitate, se constată că aceasta este o problemă de aplicare a legii, iar nu de constituţionalitate.De asemenea, nu se poate reţine nici încălcarea, prin prevederile art. 113 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură fiscală, a unui drept sau a unui interes legitim al contribuabilului, în sensul art. 52 alin. (1) din Constituţie.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 113 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Telemobil” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.383/212/2006 al Judecătoriei Constanţa – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește