DECIZIE nr. 456 din 20 septembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAurelia Rusu – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Transbus Codreanu” – S.R.L. Iaşi în Dosarul nr. 7.758/2004 al Tribunalului Iaşi.La apelul nominal, răspunde autorul excepţiei, prin avocat, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată. Se arată că, după întocmirea procesului-verbal de contravenţie, contestat în prezenta cauză, Legea nr. 521 a fost abrogată, iar art. 12 alin. (1) din ordonanţa criticată nu prevede ce se întâmplă în situaţia în care fapta pentru care s-a stabilit o sancţiune nu mai este considerată contravenţie, iar sancţiunea nu a fost executată sub imperiul vechii reglementări.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, arătând că, în realitate, autorul excepţiei nu ridică o problemă de constituţionalitate, ci de lămurire şi aplicare a legii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 8 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 7.758/2004, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Transbus Codreanu” – S.R.L. Iaşi în dosarul menţionat, având ca obiect judecarea contestaţiei în anulare formulate de autorul excepţiei împotriva unei decizii civile.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, care, în urma revizuirii, a consacrat principiul retroactivităţii legii şi în materie contravenţională. Se arată că prevederile legale criticate reprezintă o normă anterioară Constituţiei republicate, neputând opera o abrogare implicită a acesteia, în temeiul art. 154 alin. (1) din Legea fundamentală, ci este necesară o abrogare expresă a dispoziţiei legale neconstituţionale, care să fie constatată de Curtea Constituţională.Autorul excepţiei consideră că dispoziţia legală criticată este neconstituţională în măsura în care un organ constatator a aplicat sancţiunea, iar ulterior a intervenit un act normativ nou care a abrogat expres vechiul act normativ şi care nu mai prevede şi nu mai sancţionează contravenţional fapta respectivă. Dacă principiul constituţional al retroactivităţii a fost consacrat şi în materie contravenţională în aceeaşi măsură ca în materia penală, înseamnă, în opinia autorului excepţiei, că atât consecinţele, cât şi efectele vor fi aceleaşi. Ca atare, se arată în continuare, dacă un organ constatator a aplicat o sancţiune contravenţională şi, ulterior, printr-un act normativ, fapta nu mai este considerată contravenţie, ea nu se mai execută, contravenientul bucurându-se de toate drepturile, fără a mai suporta consecinţele pecuniare ale faptei săvârşite.Tribunalul Iaşi consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Se arată că "în raport cu art. 15 alin. (2) şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, coroborate cu prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nu s-ar putea angaja o eventuală răspundere contravenţională unei persoane pentru o contravenţie săvârşită în trecut, în condiţiile în care această faptă nu mai este considerată contravenţie, chiar şi atunci când sancţiunea a fost aplicată şi nu a fost executată până la apariţia noului act normativ care o dezincriminează".Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, se arată că dispoziţiile legale criticate "instituie, în materia faptelor ce constituie contravenţii, o soluţie similară celei existente în dreptul penal cu privire la aplicarea retroactivă a legii penale mai favorabile". Totodată, se apreciază că textul constituţional al art. 15 nu este încălcat "atâta timp cât dispoziţiile criticate fac referire la nesancţionarea faptelor ce nu mai sunt calificate drept contravenţie, fără a se face distincţie dacă această nesancţionare priveşte aplicarea sau executarea sancţiunii".În punctul de vedere prezentat, este menţionată Decizia Curţii Constituţionale nr. 537 din 7 decembrie 2004, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.Guvernul arată că prin decizia respectivă Curtea a constatat că, "în realitate, autorul excepţiei nu ridică o problemă de constituţionalitate, ci o problemă de aplicare a legii, de competenţa instanţei de judecată".Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. În motivarea acestui punct de vedere, se arată, referitor la critica de neconstituţionalitate faţă de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie şi cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, că "prevederile legale criticate au ca obiect dezincriminarea cu titlu general a faptei săvârşite şi produc efecte pentru viitor începând cu momentul intrării în vigoare a actului normativ şi, prin urmare, efectele care s-au produs sub imperiul actului normativ anterior rămân câştigate cauzei şi încetează de la data apariţiei noului act normativ".Avocatul Poporului face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 25/2003, nr. 197/2003, nr. 318/2003, nr. 323/2003 şi nr. 83/2004, prin care s-a statuat că legislaţia din România intră sub incidenţa prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, se arată în continuare, "o eventuală sancţionare contravenţională a unei persoane pentru o faptă săvârşită în trecut, în condiţiile în care această faptă nu mai constituie, în prezent, contravenţie, apare ca fiind nejustificată".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.Dispoziţiile criticate ca fiind neconstituţionale au următorul cuprins:– Art. 12 alin. (1): "(1) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenţie, ea nu se mai sancţionează, chiar dacă a fost săvârşită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ."Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei este art. 15 alin. (2), care are următorul cuprins:"(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile".Autorul acesteia apreciază, în esenţă, că dispoziţiile criticate încalcă principiul legii contravenţionale mai favorabile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât, ulterior, "a intervenit un act normativ nou care a abrogat expres vechiul act normativ şi care nu mai prevede şi nu mai sancţionează fapta respectivă ca contravenţie".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că în jurisprudenţa sa s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 în sensul respingerii acesteia.Prin Decizia nr. 537 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 21 ianuarie 2005, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, prin raportare la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie. În considerentele deciziei, Curtea a reţinut că „între dispoziţia legală criticată şi textul constituţional invocat nu există incompatibilitate. În realitate, autorul excepţiei nu ridică o problemă de constituţionalitate, ci o problemă de aplicare a legii, de competenţa instanţei de judecată, eventual, de completare a acesteia, ceea ce depăşeşte competenţa Curţii Constituţionale, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, «Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului»”.Soluţia Curţii Constituţionale în cauza respectivă, precum şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu se invocă elemente noi de natură a schimba această jurisprudenţă.Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Transbus Codreanu” – S.R.L. Iaşi în Dosarul nr. 7.758/2004 al Tribunalului Iaşi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește