DECIZIE nr. 456 din 12 aprilie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 1073 şi art. 1077 din Codul civil



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 din Codul de procedură civilă, precum şi a celor ale art. 1073 şi art. 1077 din Codul civil, excepţie ridicată de Silvia Constantin în Dosarul nr. 25.653/215/2007 al Tribunalului Dolj – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, referitor la prevederile art. 111 din Codul de procedură civilă, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, iar în ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 1073 şi art. 1077 din Codul civil, reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este motivată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 1 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 25.653/215/2007, Tribunalul Dolj – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 1073 şi art. 1077 din Codul civil, excepţie ridicată de Silvia Constantin într-o cauză civilă având ca obiect o acţiune în constatare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin aplicarea prevederilor de lege criticate se încalcă art. 16 din Constituţie, întrucât, pentru a se obţine o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, părţile n-ar mai fi egale, încălcându-se, de asemenea, şi dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind realizarea unui proces echitabil şi cele ale art. 44, fiindu-i lezat astfel şi dreptul de proprietate. Totodată, arată că prin aplicarea prevederilor deduse judecăţii se ajunge la restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale, cum este şi dreptul de proprietate.Tribunalul Dolj – Secţia civilă apreciază că prevederile art. 111 din Codul de procedură civilă, precum şi cele ale art. 1073 şi art. 1077 din Codul civil nu contravin dispoziţiilor constituţionale, arătând că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că egalitatea consacrată de art. 16 din Constituţie nu pretinde uniformitate, ci presupune existenţa unui tratament egal pentru persoanele aflate în situaţii similare, precum şi reglementarea unor măsuri sau soluţii diferite pentru situaţii diferite.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 111 din Codul de procedură civilă, precum şi cele ale art. 1073 şi art. 1077 din Codul civil, care au următorul conţinut:– Art. 111 din Codul de procedură civilă: "Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.";– Art. 1073 din Codul civil: "Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei şi, în caz contrar, are dreptul la dezdăunare.";– Art. 1077 din Codul civil: "Nefiind îndeplinită obligaţia de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 care consacră accesul liber la justiţie, art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, precum şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale.În acest sens, sunt Decizia nr. 754/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 7 iulie 2010, şi Decizia nr. 662/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 16 iunie 2010, referitoare la art. 111 din Codul de procedură civilă, respectiv Decizia nr. 134/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 28 aprilie 2009, cu privire la art. 1073 şi art. 1077 din Codul civil, prin care Curtea a statuat că aceste prevederi de lege sunt constituţionale.Astfel, prin Decizia nr. 754/2010, Curtea a constatat că art. 111 din Codul de procedură civilă consacră acţiunea în constatare, numită şi în recunoaşterea dreptului sau în confirmare, acţiune prin care reclamantul solicită instanţei să constate existenţa unui drept al său sau inexistenţa unui drept al pârâtului împotriva sa. Pentru exercitarea acţiunii în constatare este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: partea să nu poată cere realizarea dreptului, să justifice un interes şi prin acţiune să nu urmărească contestarea existenţei sau inexistenţei unei stări de fapt. O particularitate importantă a acţiunii în constatare rezidă în caracterul său preventiv, scopul exercitării sale fiind acela de a preîntâmpina contestarea unui raport juridic. Prevederile art. 111 din Codul de procedură civilă statornicesc, de asemenea, principiul subsidiarităţii acţiunii în constatare în raport cu acţiunea în realizarea dreptului. Caracterul subsidiar şi limitat al acestei acţiuni constituie expresia voinţei legiuitorului de a adopta norme prin care actul de justiţie să fie gestionat în mod eficient, astfel încât activitatea organelor judiciare să nu fie încărcată cu două acţiuni paralele: una în constatare şi una în realizarea dreptului.În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 16 din Constituţie, Curtea a constatat că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.De asemenea, Curtea a apreciat că nu pot fi reţinute nici criticile referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil sau dreptul de proprietate, invocate de autorul excepţiei.Prin Decizia nr. 134/2009, Curtea a reţinut că art. 1073 din Codul civil stabileşte regula de principiu privind efectul general al obligaţiilor, şi anume dreptul creditorului de a urmări şi de a obţine de la debitor îndeplinirea exactă a prestaţiei la care s-a obligat sau de a cere despăgubiri în caz de neexecutare. Or, finalitatea acestui din urmă text din Codul civil constă, aşa cum a statuat Curtea Constituţională, în realizarea drepturilor creditorului, prin determinarea debitorului de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui contract încheiat între părţi, sub sancţiunea suportării unor despăgubiri.În ceea ce priveşte art. 1077 din Codul civil, Curtea a reţinut că finalitatea acestuia constă în determinarea debitorului de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui contract încheiat între părţi, sub sancţiunea suportării cheltuielilor pe care le implică executarea sa. Prin exercitarea acestei constrângeri cu caracter pecuniar se urmăreşte contracararea manoperelor abuzive, care ar duce la întârzierea îndeplinirii obligaţiilor asumate de debitor, în vederea asigurării celerităţii, ca exigenţă a executării obligaţiilor civile. Astfel, prin executarea silită a unei obligaţii de a face se asigură realizarea drepturilor creditorului, dând expresie principiului garantării dreptului de proprietate privată.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 din Codul de procedură civilă, precum şi a celor ale art. 1073 şi art. 1077 din Codul civil, excepţie ridicată de Silvia Constantin în Dosarul nr. 25.653/215/2007 al Tribunalului Dolj – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 aprilie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește