DECIZIE nr. 454 din 15 mai 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. II şi III din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. II şi III din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioan Szabo şi Ilona Szabo în Dosarul nr. 1.293/2006/C, de Societatea Comercială „Aris Industrie” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.128/2006/C, precum şi de Ioan Burian şi Maria Burian în Dosarul nr. 29.795/1/2005, toate înregistrate pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.La apelul nominal se prezintă partea Asociaţia Religioasă "Congregaţia Inimi Neprihănite", prin avocat Stelian Garofil, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.409D/2006, autorii excepţiei, Ioan Szabo şi Ilona Szabo, au depus o cerere prin care solicită acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării. De asemenea, în Dosarul nr. 435D/2007, au fost depuse cereri de amânare din partea autorului excepţiei Societatea Comercială "Aris Industrie" – S.A. din Bucureşti, precum şi din partea Consiliului Local Odorheiu Secuiesc, apărătorii angajaţi în cauză fiind în imposibilitate de prezentare.Referitor la aceste din urmă cereri, avocatul părţii prezente solicită respingerea lor, întrucât părţile nu învederează motive temeinice, precum şi dovezi care să justifice amânarea judecării cauzei.Reprezentantul Ministerului Public arată că părţile au avut suficient timp la dispoziţie din momentul ridicării excepţiei de neconstituţionalitate la instanţa de fond şi până la data prezentă pentru a-şi angaja avocaţi în vederea pregătirii apărării.Curtea, deliberând, respinge cererile formulate, deoarece nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 435D/2007 şi nr. 436D/2007 la Dosarul nr. 2.409D/2006, care a fost primul înregistrat, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate este identic.Avocatul părţii prezente şi reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării dosarelor.Reţinând identitatea de obiect, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea celor 3 dosare.Cauza fiind în stare de judecată, avocatul Asociaţiei Religioase "Congregaţia Inimi Neprihănite" solicită respingerea excepţiei, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autori.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 5 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.293/2006/C, şi prin încheierile din 8 februarie 2007, pronunţate în dosarele nr. 1.128/2006/C şi nr. 29.795/1/2005, Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 725 din Codul de procedură civilă şi ale art. II şi III din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioan Szabo şi Ilona Szabo, de Societatea Comercială „Aris Industrie” – S.A. din Bucureşti, precum şi de Ioan Burian şi Maria Burian.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la folosirea căilor de atac, întrucât, prin acordarea competenţei de soluţionare a apelului şi recursului aceleiaşi instanţe de judecată, părţile nu beneficiază de un control judiciar real, exercitat de către o instanţă superioară. Mai mult, prin trimiterea dosarelor de la o instanţă la alta pe cale administrativă se încalcă atât principiul separaţiei puterilor în stat, cât şi principiile oralităţii şi contradictorialităţii dezbaterilor, elemente esenţiale ale unui proces echitabil.Pe de altă parte, se mai susţine că textele de lege criticate aduc atingere principiului neretroactivităţii legii, întrucât, în cauzele deduse judecăţii, aceste dispoziţii produc efecte şi pentru trecut.Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 1.293/2006/C, arată că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât dreptul la un proces echitabil cuprinde în conţinutul său şi garantarea soluţionării unei căi de atac de către o instanţă ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată. Astfel, apreciază că, întrucât recursul reprezintă o cale de atac extraordinară şi de reformare, garantarea efectivă a dreptului la un proces echitabil poate fi considerată ca fiind realizată numai prin judecarea recursului de către o altă instanţă decât cea care a soluţionat cauza în apel.Opinia exprimată de aceeaşi instanţă, în dosarele nr. 1.128/2006/C şi nr. 29.795/1/2005, este în sensul respingerii excepţiei ca neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate reglementează o situaţie tranzitorie şi reprezintă norme procedurale de imediată aplicare, care produc efecte pentru viitor, cu respectarea dreptului părţilor la un proces echitabil.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocând jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în această materie.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt în deplin acord cu prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi ale art. 129, care încredinţează legiuitorului dreptul de a stabili căile de atac şi condiţiile exercitării acestora. În acest context, prevederile legale criticate nu sunt de natură a îngrădi dreptul părţilor interesate de a apela la instanţele judecătoreşti şi de a beneficia de toate garanţiile menite să le asigure dreptul la un proces echitabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. II şi III din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005. Art. 725 din Codul de procedură civilă a fost modificat prin art. I pct. 225 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000.Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă: "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.";– Art. II din Legea nr. 219/2005: „(1) Procesele în curs de judecată în primă instanţă la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite, precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit legii.(2) Apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale. … (3) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel."; … (4) În cazurile prevăzute la alin. (1)-(3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativă, instanţelor devenite competente să le judece." … – Art. III: "Dispoziţiile alin. (2) al art. 76 intră în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2006."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la separaţia puterilor în stat, ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra criticii având ca obiect dispoziţiile art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. II şi III din Legea nr. 219/2005 s-a pronunţat în mai multe rânduri, de exemplu prin Decizia nr. 519 din 20 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, sau prin Decizia nr. 137 din 21 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 14 martie 2006, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.Curtea a reţinut, în esenţă, că "dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei nu aduc nicio atingere principiului imparţialităţii instanţelor judecătoreşti, în contextul dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 din Legea fundamentală şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Judecarea recursului de către aceeaşi instanţă care a soluţionat apelul, dar în complete diferite, nu constituie, în sine, o prezumţie a lipsei de imparţialitate a judecătorilor care se pronunţă asupra recursului. Cele două căi de atac apelul şi recursul – sunt guvernate de reguli procedurale distincte, menite să asigure realizarea dreptului la un proces echitabil."Pe de altă parte, "soluţia trimiterii pe cale administrativă a dosarelor s-a impus pentru a se evita pe cât posibil tergiversarea soluţionării cauzelor. Chiar dacă, prin efectul aplicării imediate a noii reglementări referitoare la competenţa materială, aceeaşi instanţă urmează să soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, soluţia legislativă adoptată nu relevă nicio încălcare a principiului neretroactivităţii legii. Astfel, dincolo de faptul că ne aflăm în prezenţa unei reglementări cu caracter tranzitoriu, soluţionarea aparţine unor complete cu o compunere diferită, iar părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil."Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. II şi III din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioan Szabo şi Ilona Szabo în Dosarul nr. 1.293/2006/C, de Societatea Comercială „Aris Industrie” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.128/2006/C, precum şi de Ioan Burian şi Maria Burian în Dosarul nr. 29.795/1/2005, toate înregistrate pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește