DECIZIE nr. 451 din 26 octombrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală, ridicată de Mihai Suciu, Dănilă Suciu, Lucian David şi Crăişor Bana Gusti în Dosarul nr. 6.075/2004 al Tribunalului Suceava – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe fond, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile legale criticate reprezintă transpunerea în dreptul intern a reglementărilor internaţionale, respectiv a prevederilor art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 3 august 2004, pronunţată în Dosarul 6.075/2004, Tribunalul Suceava – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Mihai Suciu, Dănilă Suciu, Lucian David şi Crăişor Bana Gusti, prin avocat Radu Ursu, într-o cauză având ca obiect verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaţilor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale "faţă de dispoziţiile art. 20 alin. (2), cu trimitere la art. 11 pct. 2 din Constituţia României şi la art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care se aplică prioritar."Tribunalul Suceava – Secţia penală apreciază că textul de lege criticat este în concordanţă cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv cu dispoziţiile constituţionale ale art. 11 alin. (2) şi ale art. 20 alin. (2), cu modificările aduse Codului de procedură penală prin Legea nr. 281/2003 şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2003, în ceea ce priveşte măsura arestării preventive, având tocmai scopul de a transpune în legislaţia naţională prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se arată că temeiurile de arestare preventivă prevăzute de textul de lege criticat constituie o garanţie a respectării drepturilor şi îndatoririlor fundamentale ale omului prin indicarea clară a situaţiilor în care o persoană poate fi lipsită de libertatea sa.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că reglementarea în detaliu a condiţiilor şi a cazurilor în care se dispune arestarea inculpatului, realizată prin dispoziţiile art. 148 din Codul de procedură penală, nu face decât să indice situaţiile distincte în care o persoană poate fi lipsită de libertate, textul de lege criticat fiind în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale. Se apreciază că modificările aduse Codului de procedură penală prin Legea nr. 281/2003, respectiv prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2003, aprobată prin Legea nr. 159/2004, s-au realizat în scopul armonizării dispoziţiilor procesual-penale cu principiile, recomandările şi reglementările internaţionale în domeniul justiţiei, precum şi în scopul asigurării respectării, în legislaţia naţională, a prevederilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu protocoalele adiţionale, inclusiv a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.Guvernul consideră că "temeiurile de arestare prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală constituie o garanţie a respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului prin indicarea exactă a cazurilor în care o persoană poate fi lipsită de libertatea sa", astfel încât textul de lege criticat este în concordanţă cu dispoziţiile internaţionale invocate de autorul excepţiei. Se mai arată că garanţiile procesuale pe care legea le oferă inculpatului şi, în special, dreptul acestuia de a se plânge împotriva măsurii arestării preventive atestă conformitatea dispoziţiilor legale criticate şi cu prevederile art. 23 din Constituţie, care impun ca măsura arestării preventive să se ia numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate, stabilind condiţiile şi cazurile în care se dispune arestarea inculpatului, nu contravin în nici un mod reglementărilor art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, pentru ca acestea din urmă să fie aplicate cu prioritate, aceste reglementări fiind de altfel transpuse în legislaţia naţională prin modificările aduse instituţiei măsurii arestării preventive din Codul de procedură penală. Totodată arată că dispoziţiile art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală sunt în concordanţă cu prevederile art. 23 din Constituţie, care, în urma revizuirii acesteia, are un conţinut complex şi relativ minuţios reglementat, ce aduce mai multe garanţii persoanei faţă de care se iau măsuri ce privesc libertatea individuală.În concluzie, Avocatul Poporului consideră că excepţia este neîntemeiată.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992 reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi numai în vreunul din următoarele cazuri: […] h) inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică."Textele constituţionale invocate de autorii excepţiei ca fiind încălcate sunt următoarele:– Art. 11 (Dreptul internaţional şi dreptul intern) alin. (2): "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";– Art. 20 (Tratatele internaţionale privind drepturile omului) alin. (2): "Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."Autorii excepţiei invocă şi încălcarea, prin textul legal criticat, a prevederilor art. 5 alin. 1 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora "Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale: […] c) dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia."Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată şi raportând dispoziţiile legale criticate la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că prevederile art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală constituie expresia, în dreptul intern, a dispoziţiilor art. 5 lit. c) din Convenţie. Ca urmare, nu poate fi reţinută nici o neconcordanţă între norma internă criticată şi Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care să determine aplicarea prioritară a reglementării internaţionale, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Constituţie. Aşa fiind, nu poate fi reţinută nici pretinsa încălcare, prin textul de lege criticat, a prevederilor constituţionale cuprinse în art. 11 alin. (2), respectiv în art. 20 alin. (2).De altfel, în ceea ce priveşte constituţionalitatea dispoziţiilor art. 148 din Codul de procedură penală (aşadar implicit a prevederilor legale ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în prezenta cauză), Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 344 din 5 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 11 februarie 2003, constatând că acestea „nu încalcă prevederile constituţionale privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor.” Prin aceeaşi decizie s-a mai constatat că dispoziţiile art. 148 din Codul de procedură penală „sunt în concordanţă cu prevederile art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.”Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, soluţia şi considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală, ridicată de Mihai Suciu, Dănilă Suciu, Lucian David şi Crăişor Bana Gusti în Dosarul nr. 6.075/2004 al Tribunalului Suceava – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 octombrie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta______________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește