DECIZIE nr. 45 din 27 ianuarie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorCristina Toma – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Eugenia Stanciu, Constantin Crăcană, Ion Fabian, Vasile Pavel, Ioan Creţu, Dumitru Stănicel, Câmpean Teodor Georgevici şi Maria Virginia Georgevici în Dosarul nr. 3.070/Ap/2004 al Curţii de Apel Braşov – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Arată că, reglementând dispoziţiile criticate, legiuitorul a dorit să grăbească executarea hotărârilor, având în vedere faptul că, oricum, până la momentul în care are loc aceasta, trece o perioadă relativ mare de timp.Aşa fiind, prevederile art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu contravin Legii fundamentale, întrucât nu îngrădesc în nici un fel liberul acces la justiţie şi nici egalitatea de tratament, situaţiile juridice diferite impunând tratamente juridice diferite.Constată că prevederile art. 44 şi 47 din Constituţie nu au incidenţă în cauza de faţă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 septembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 3.070/Ap/2004, Curtea de Apel Braşov – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Eugenia Stanciu, Constantin Crăcană, Ion Fabian, Vasile Pavel, Ioan Creţu, Dumitru Stănicel, Câmpean Teodor Georgevici şi Maria Virginia Georgevici.Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă, "cu referire la art. 374 alin. 1 din Codul de procedură civilă", care dau posibilitatea executării unei hotărâri definitive, sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 47 şi ale art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Arată că debitorii proprietari, al căror drept de proprietate a fost recunoscut de justiţie, şi creditorul nu sunt egali, câtă vreme creditorul poate evacua debitorii din proprietatea acestora, până la soluţionarea irevocabilă a procesului de comparare a titlurilor.Aşa fiind, dreptul debitorilor de a avea acces liber la justiţie pentru soluţionarea recursului este îngrădit de posibilitatea executării hotărârii atacate, prin obligarea lor de a-şi părăsi proprietatea.Ca atare, dreptul de proprietate al acestora nu este nici garantat şi nici ocrotit egal cu cel al creditorului.Totodată, dreptul debitorilor la un nivel de trai corespunzător, care presupune obligaţia statului de a-l asigura, este încălcat, prin posibilitatea executării unei hotărâri care nu este irevocabilă, cu neglijarea totală a oricărei norme de protecţie socială.În sfârşit, atâta vreme cât se dă preferinţă unui drept de proprietate faţă de altul, dobândit în condiţiile legii, justiţia nu poate fi considerată nici unică, nici egală şi nici imparţială.Dispoziţiile art. 376 din Codul de procedură civilă creează astfel debitorilor o situaţie păgubitoare, întrucât aceştia, prin executarea hotărârii recurate, a cărei executare s-a cerut a fi suspendată până la judecarea recursului, pot fi evacuaţi din apartamentele proprietate personală, dobândite în mod valabil, prin cumpărare cu bună-credinţă, conform Legii nr. 112/1995.Curtea de Apel Braşov – Secţia civilă apreciază că dispoziţiile art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă preîntâmpină exercitarea abuzivă a drepturilor şi depăşirea termenului rezonabil de executare, aşa cum este prevăzut în art. 6 paragraf 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.În concluzie, instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu referire la art. 374 alin. 1 din acelaşi cod, este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul constată că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Constată că, în cazul în care, în condiţiile art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se învestesc cu formulă executorie hotărâri care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, acestea vor putea fi puse în executare, în condiţiile legii, întrucât dreptul de a cere executarea silită nu poate fi condiţionat de exercitarea de către debitor a tuturor căilor legale de atac împotriva titlului executoriu. Apreciază că textul de lege criticat reprezintă exclusiv o garanţie a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 21 şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, consideră că aceasta nu poate fi reţinută. Arată în acest sens că, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, întreaga procedură de executare silită, inclusiv textul de lege criticat, este prevăzută de lege, respectiv de partea a V-a din Codul de procedură civilă. Din ansamblul acestor reglementări rezultă că părţile au acces la justiţie, iar debitorul are la dispoziţie garanţii procedurale care îi permit să se adreseze instanţei şi, pentru motive întemeiate, să solicite suspendarea executării sau chiar anularea titlului care se execută.De altfel, stabilirea conţinutului şi limitelor dreptului de proprietate implică, în mod necesar, o restrângere a exerciţiului său în considerarea drepturilor şi intereselor altor persoane.Constată că dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Constituţie nu au nici o legătură cu prevederile de lege criticate.În concluzie, Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că reglementarea criticată se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută în ipoteza normei, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, nerelevând astfel nici o contradicţie cu prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie.Totodată, textul de lege dedus controlului nu aduce atingere, sub nici un aspect, accesului liber la justiţie. Dispoziţiile art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu împiedică persoana împotriva căreia se face executarea de a se prevala de toate garanţiile procedurale care îi permit să se adreseze instanţei, să formuleze contestaţie la executare şi să solicite suspendarea sau întoarcerea executării.Nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 124 alin. (1) din Constituţie, întrucât întreaga procedură de executare silită, inclusiv învestirea cu formulă executorie a hotărârilor, este prevăzută de lege, respectiv de Codul de procedură civilă.În ceea ce priveşte prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) şi ale art. 47 alin. (1) şi (2) din Constituţie, acestea nu au incidenţă în cauză.În concluzie, Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Textul de lege criticat are următorul conţinut: "Se învestesc cu formula executorie hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, înscrisurile autentice, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 47 şi ale art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care au următorul conţinut:– Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege."; … – Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 44 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală."; … – Art. 47: "(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii."; … – Art. 124 alin. (1) şi (2): "(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.(2) Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţă, urmează să fie respinsă pentru următoarele considerente:Adoptarea reglementării criticate a fost impusă de preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerităţii în derularea procedurii de executare silită, în concordanţă cu reglementarea de principiu în materie, consacrată prin art. 300 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia recursul nu este suspensiv de executare decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.Nu se poate susţine că astfel s-ar încălca principiul egalităţii de tratament între părţile în litigiu, nu doar pentru că acestea, aflându-se în situaţii diferite, nu pot beneficia de acelaşi tratament, ci şi, mai ales, pentru că soluţia preconizată de autorii excepţiei, potrivit căreia începerea executării silite ar trebui condiţionată de pronunţarea unei hotărâri irevocabile ar fi de natură să îl prejudicieze pe reclamant, al cărui drept, deşi recunoscut de două instanţe (în fond şi apel), nu ar putea fi valorificat în considerarea protecţiei unui interes ipotetic al pârâtului, a cărui legitimitate fusese infirmată de aceleaşi două instanţe.O asemenea susţinere nu poate fi reţinută nici pentru că acesta din urmă are posibilitatea, prevăzută la art. 300 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, de a solicita şi obţine suspendarea executării hotărârii recurate pentru motive temeinice şi cu plata unei cauţiuni; de asemenea, chiar în ipoteza în care instanţa nu dispune suspendarea, pârâtul, în măsura în care i se admite recursul, poate obţine întoarcerea executării.Nici critica referitoare la îngrădirea accesului liber la justiţie nu poate fi primită în considerarea raţiunilor evidenţiate mai sus.În sfârşit, invocarea ca texte de referinţă a art. 44 alin. (1) şi (2), art. 47 alin. (1) şi (2) şi art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie este lipsită de relevanţă, domeniul de incidenţă al acestora fiind cu totul altul decât acela al normei procedurale criticate, ceea ce înlătură de plano posibilitatea oricărei coliziuni între ele, raţionamentul prin care se tinde la acreditarea unei pretinse relaţii de contrarietate între respectivele texte fiind artificial şi forţat.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Eugenia Stanciu, Constantin Crăcană, Ion Fabian, Vasile Pavel, Ioan Creţu, Dumitru Stănicel, Câmpean Teodor Georgevici şi Maria Virginia Georgevici în Dosarul nr. 3.070/Ap/2004 al Curţii de Apel Braşov – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Toma––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește