DECIZIE nr. 45 din 13 ianuarie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57^2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aprobată prin Legea nr. 102/2006



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantinescu – procurorClaudia Miu – prim-magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57^2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aprobată prin Legea nr. 102/2006, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Transbus” – S.A. din Braşov în Dosarul nr. 6.151/197/2007 al Tribunalului Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal răspunde Societatea Comercială "Transbus" – S.A., reprezentată prin Andreea Olteanu, consilier juridic, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autoarei excepţiei solicită admiterea acesteia.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:I. Prin Încheierea din 27 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 6.151/197/2007, Tribunalul Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 57^2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 102/2006, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Transbus” – S.A. din Braşov într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), întrucât sancţiunile prevăzute de acest text se aplică numai operatorului de transport licenţiat care efectuează o cursă pentru care nu a fost licenţiat, şi nu şi celui care nu are calitatea de operator de transport. Se apreciază, totodată, că este discriminatorie aplicarea textului doar operatorului de transport interjudeţean, ajungându-se la sancţionarea mai severă a acestuia faţă de operatorul de transport judeţean căruia îi sunt aplicabile prevederile unui alt act normativ.Tribunalul Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ opinează că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 57^2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 22 iulie 2005, aprobată prin Legea nr. 102/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 9 mai 2006. Dispoziţiile criticate au următorul cuprins: „Constituie contravenţii, dacă nu sunt considerate infracţiuni potrivit legii penale, următoarele fapte:a) efectuarea transportului rutier sau a activităţilor conexe acestuia fără a deţine licenţă de transport, certificat de transport în cont propriu, licenţă pentru activităţi conexe, licenţă de traseu sau autorizaţie de transport internaţional, document de transport pentru transportul de persoane prin servicii ocazionale, respectiv retrase, expirate sau declarate pierdute, după caz;". … Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi.Prin deciziile nr. 85 din 2 martie 2004 şi nr. 491 din 29 mai 2007, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 aprilie 2004, şi, respectiv, nr. 409 din 19 iunie 2007, Curtea a stabilit că dispoziţiile legale criticate nu afectează principiul egalităţii în drepturi, întrucât legiuitorul „a acţionat în temeiul dreptului său de apreciere cu privire la modalitatea de reglementare a condiţiilor în care anumite fapte să fie sancţionate contravenţional, precum şi la stabilirea sancţiunilor aplicabile, fără să instituie o discriminare”.Curtea Constituţională reţine că principiul egalităţii nu presupune uniformitate, astfel că la situaţii de fapt diferite se impune un tratament juridic diferit. Astfel, activitatea operatorilor de transport judeţean este reglementată de un act normativ distinct – Legea nr. 92/2007 privind serviciile de transport public local – faţă de cea desfăşurată de operatorii de transport interjudeţean, tocmai datorită tipului de curse pe care le efectuează şi pentru care au fost autorizaţi. Se observă că acele contravenţii care sunt aplicabile operatorilor de transport interjudeţean apără interesele comune ale mai multor unităţi administrativ-teritoriale, pe când cele aplicabile operatorilor de transport judeţean numai interesele unităţilor administrativ-teritoriale componente ale unui judeţ. O asemenea teză este validă chiar dacă fapta contravenţională a fost săvârşită numai pe teritoriul unei singure unităţi-administrative. Astfel, în reglementarea acestor situaţii de fapt, legiuitorul este liber să aplice soluţii legislative, iar contravenţiile săvârşite vor fi constatate şi sancţionate potrivit legii aplicabile fiecărui operator în parte. Aplicarea individualizată a amenzii contravenţionale este, însă, atributul organului de constatare. În măsura în care cel sancţionat este nemulţumit de cuantumul stabilit al amenzii, poate face plângere la instanţa de judecată competentă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57^2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aprobată prin Legea nr. 102/2006, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Transbus” – S.A. din Braşov în Dosarul nr. 6.151/197/2007 al Tribunalului Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAPrim-magistrat-asistent,Claudia Miu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește