DECIZIE nr. 449 din 30 mai 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor capitolului IX şi ale art. 56 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor capitolului IX şi ale art. 56 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Asociaţia Sportivă Fotbal Club Foresta Fălticeni în Dosarul nr. 3.050/2005 al Judecătoriei Fălticeni.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.050/2005, Judecătoria Fălticeni a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor capitolului IX şi ale art. 56 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Asociaţia Sportivă Fotbal Club Foresta Fălticeni într-un litigiu având ca obiect soluţionarea unei cereri de dizolvare şi lichidare a acestei asociaţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că dispoziţiile legale criticate nu cuprind suficiente elemente pentru asigurarea unui proces echitabil şi că întreaga procedură de dizolvare a unei asociaţii sau fundaţii, inclusiv competenţa materială a instanţei, ar trebui să fie similară cu procedura reorganizării judiciare şi a falimentului prevăzută de Legea nr. 64/1995. Se apreciază că procedura de dizolvare a unei asociaţii sau fundaţii nu poate asigura nici „stingerea patrimoniului asociaţiei”, nici o repartizare judicioasă a acestuia după îndestularea creditorilor şi nici transmiterea bunurilor rămase către o altă persoană juridică în acord cu scopul prevăzut şi urmărit de statutul asociaţiei respective.Judecătoria Fălticeni apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate prevăd suficiente elemente de natură a asigura un proces echitabil în ceea ce priveşte dizolvarea unei asociaţii, fără a se aduce atingere dreptului la apărare.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile capitolului IX şi ale art. 56 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobată prin Legea nr. 246/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 26 iulie 2005.Capitolul IX – intitulat Dizolvarea şi Lichidarea prevede cazurile, procedura de dizolvare şi lichidare a asociaţiilor, federaţiilor şi a fundaţiilor, precum şi situaţia bunurilor acestora rămase în urma lichidării. Totodată, acest capitol reglementează atât numirea, cât şi obligaţiile pe care le au lichidatorii.Art. 56 alin. (2) din ordonanţa criticată are următorul cuprins: "(2) Instanţa competentă să hotărască dizolvarea este judecătoria în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul."Textul constituţional expres invocat în susţinerea excepţiei este cel al art. 24 referitor la dreptul la apărare. Totodată, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, Curtea observă că este invocat în susţinerea acesteia şi textul constituţional al art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:În esenţă, autorul excepţiei apreciază că procedura de dizolvare şi lichidare a asociaţiilor, fundaţiilor şi federaţiilor nu cuprinde suficiente elemente pentru asigurarea unui proces echitabil, încălcând şi dreptul la apărare al persoanei juridice supuse acestei proceduri.Curtea constată că dispoziţiile capitolului IX al Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 instituie o procedură specială de dizolvare şi lichidare a asociaţiilor, fundaţiilor şi federaţiilor, ce are ca rezultat final îndestularea corespunzătoare a creditorilor, transmiterea bunurilor rămase în urma lichidării şi radierea acestor forme asociative din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. Instituirea unei asemenea proceduri speciale este rezultatul faptului că asociaţiile şi fundaţiile, astfel cum prevede art. 1 alin. (2) din ordonanţă, sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial, iar dizolvarea poate interveni şi pentru alte motive decât cele strict economice. Este cazul, spre exemplu, al situaţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. a)-c) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, şi anume, atunci când scopul sau activitatea asociaţiei a devenit ilicită sau contrară ordinii publice, când realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice sau când asociaţia urmăreşte un alt scop decât cel pentru care s-a constituit.Curtea reţine că debitorul are la dispoziţie toate mijloacele de probă prin care să se apere împotriva cererilor de dizolvare şi lichidare, ordonanţa în cauză neîngrădind în niciun fel folosirea acestora, astfel încât nu se poate reţine încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituţie. Totodată, Curtea constată că, în cadrul procedurii de lichidare, dispoziţiile art. 70 din ordonanţă prevăd că orice persoană interesată poate contesta bilanţul lichidatorului la judecătorie şi împotriva sentinţei pronunţate se poate exercita calea de atac a recursului. Astfel, se constată că, în acest fel, este garantat şi dreptul la apărare al debitorului, conform art. 24 din Constituţie.De asemenea, Curtea reţine că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, este la latitudinea exclusivă a legiuitorului de a stabili competenţa instanţelor de judecată. În consecinţă, textul art. 56 alin. (2) din ordonanţă, ce prevede că instanţa competentă să hotărască dizolvarea este judecătoria în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul, nu încalcă în niciun mod prevederile art. 21 alin. (3) şi ale art. 24 din Constituţie, dimpotrivă, constituie o aplicare, la nivelul legii, a dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie.Curtea reţine că diferenţele evidenţiate de autorul excepţiei între procedura de dizolvare şi lichidare a asociaţiilor, fundaţiilor şi federaţiilor şi procedura reglementată de Legea nr. 64/1995 se datorează statutului juridic diferit al acestor forme asociative faţă de cel al societăţilor comerciale. Acest aspect, însă, nu are nicio repercusiune asupra constituţionalităţii textelor criticate. De altfel, Curtea, potrivit art. 2 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, realizează un control de constituţionalitate, şi nu o analiză comparativă între diverse acte normative.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cap. IX şi ale art. 56 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Asociaţia Sportivă Fotbal Club Foresta Fălticeni în Dosarul nr. 3.050/2005 al Judecătoriei Fălticeni.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 mai 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește