DECIZIE nr. 449 din 15 mai 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi ale art. 581 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi ale art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Generali Asigurări” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 37.461/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 6 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 37.461/3/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi ale art. 581 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Generali Asigurări” – S.A. din Bucureşti cu ocazia soluţionării, pe cale de ordonanţă preşedinţială, a unei cauze comerciale având ca obiect suspendarea executării a două hotărâri ale Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate contravin "exigenţelor constituţionale privitoare la respectarea dreptului la apărare şi la asigurarea unui proces echitabil", întrucât, prin interdicţia impusă instanţei de judecată de a face aprecieri de fond asupra stării de fapt şi asupra dreptului dedus judecăţii, dispoziţiile criticate îngrădesc dreptul părţilor de a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept incidente în cauză, precum şi asupra probatoriilor pe care le apreciază ca fiind adecvate pentru susţinerea pretenţiilor sau apărărilor arătate.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens, arată că reglementarea criticată nu contravine prevederilor constituţionale invocate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume deciziile nr. 107/2006, nr. 305/2006 şi nr. 493/2006.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, şi ale art. 581 din Codul de procedură civilă. Textele de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 133 din Legea nr. 31/1990: „(1) Odată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării hotărârii atacate.(2) Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauţiune. … (3) Împotriva ordonanţei de suspendare se poate face recurs în termen de 5 zile de la pronunţare."; … – Art. 581 din Codul de procedură civilă: "Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor şi chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen."Autorul excepţiei susţine că textele de lege criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil şi art. 24 referitor la dreptul la apărare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi ale art. 581 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că aceste texte legale au făcut obiectul a numeroase critici de neconstituţionalitate, jurisprudenţa Curţii fiind constantă în sensul netemeiniciei excepţiilor formulate.Astfel, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990, Curtea a statuat, de exemplu, prin Decizia nr. 107/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 10 aprilie 2006, că, în concordanţă cu art. 21 din Constituţie, legiuitorul a lăsat la latitudinea instanţei, în temeiul rolului activ al judecătorului în procesul civil, obligarea reclamantului la depunerea unei cauţiuni şi stabilirea cuantumului acesteia. Instanţa de judecată este singura în măsură să aprecieze asupra valorii cauţiunii în raport de împrejurările existente în speţă şi de scopul în care va fi depusă cauţiunea, respectiv despăgubirea celor prejudiciaţi prin întârzierea executării hotărârii adunării generale a acţionarilor. Curtea a mai reţinut că, prin procedura reglementată de art. 133 din Legea nr. 31/1990, este posibilă, în calea de atac a recursului, examinarea ordonanţei de suspendare atât sub aspectul legalităţii, cât şi al temeiniciei, astfel că prevederile art. 21 din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie nu sunt încălcate.Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat, de exemplu prin Decizia nr. 60/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 2 martie 2006, că prin procedura de urgenţă instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiţiei, prin cerere de ordonanţă preşedinţială, şi aceasta în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Totodată, posibilitatea atacării cu recurs a ordonanţei preşedinţiale, ca şi cea a contestării executării acesteia, prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument suplimentar în sensul deplinei respectări a dreptului la apărare.Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi ale art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Generali Asigurări” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 37.461/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește