DECIZIE nr. 448 din 31 martie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244^1 din Codul de procedură civilă şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244^1 din Codul de procedură civilă şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Academia Română, prin Fundaţia Patrimoniu, în Dosarul nr. 379/114/2008 al Tribunalului Buzău – Secţia civilă şi de Alexander Jacques Gad în Dosarul nr. 10.926/299/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul similar al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.432D/2008 şi nr. 2.521D/2008, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.521D/2008 la Dosarul nr. 2.432D/2008, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa constantă a Curţii în această materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 19 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 379/144/2008, Tribunalul Buzău – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, excepţie ridicată de Academia Română, prin Fundaţia Patrimoniu.Prin Încheierea din 17 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 10.926/299/2006, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 244^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Alexander Jacques Gad.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Academia Română, prin Fundaţia Patrimoniu, arată că art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă creează pentru părţile litigante o situaţie incertă, de insecuritate şi de instabilitate a raporturilor juridice, decurgând din posibilitatea atacării cu recurs a încheierii de suspendare a procesului pe toată perioada cât durează suspendarea. Dispoziţiile sunt neconstituţionale, întrucât vin în contradicţie cu art. 11 alin. (2) raportat la art. 20 alin. (1) şi cu art. 21 alin. (3) din Constituţia României. Astfel, exercitarea oricărui act de procedură sau a oricărei căi de atac trebuie să se facă într-un anumit interval de timp, sub sancţiunea decăderii sau anulării cererii, şi nicidecum să se lase posibilitatea părţilor de a proceda la controlul judiciar al unei măsuri luate de instanţă oricând ar dori acestea.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, autorul excepţiei Alexander Jacques Gad consideră că acestea sunt neconstituţionale prin raportare la art. 16 din Constituţie, care garantează principiul egalităţii în drepturi şi în tratament juridic a cetăţenilor atunci când aceştia se află în situaţii de fapt şi de drept identice. În condiţiile în care împotriva încheierii prin care instanţa de judecată a respins cererea privind suspendarea soluţionării cauzei petentul nu poate exercita calea de atac în mod separat, ci numai odată cu fondul, se instituie un tratament juridic discriminator faţă de ipoteza în care s-a dispus suspendarea, iar încheierea poate fi atacată separat pe toată perioada cât durează măsura dispusă de instanţă.Dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 încalcă prevederile art. 142 şi 146 din Constituţie, deoarece conferă instanţei judecătoreşti în faţa căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate posibilitatea de a cenzura sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei, îngrădindu-se astfel exercitarea controlului de constituţionalitate de către instanţa de contencios constituţional.Tribunalul Buzău – Secţia civilă nu îşi exprimă punctul de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată.Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244^1 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 244^1 din Codul de procedură civilă şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, texte de lege care au următorul conţinut:– Art. 244^1 din Codul de procedură civilă: "Asupra suspendării judecării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs.Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.";– Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992: „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.”În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 alin. (2), art. 16, art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 142 alin. (1) şi art. 146 lit. d). De asemenea, se mai susţine încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.În ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. 244^1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra unei critici asemănătoare. Astfel, prin Decizia nr. 324 din 26 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 decembrie 2002, Curtea a statuat că textul legal criticat nu conţine nicio dispoziţie discriminatorie, regimul juridic diferit – constând în aceea că numai încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecăţii poate fi atacată cu recurs separat, în vreme ce încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare poate fi atacată doar odată cu fondul – fiind determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite, ambele fiind determinate de asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor. Reglementarea procedurală dedusă controlului nu contravine nici art. 21 din Constituţie, întrucât, chiar dacă încheierea de respingere a cererii de suspendare nu poate fi atacată cu recurs separat, ea poate fi atacată odată cu fondul, potrivit prevederilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care constituie reglementarea de drept comun în materie.Pe de altă parte, Curtea constată că împotriva încheierii susceptibile de a fi atacată separat poate fi exercitată aceeaşi cale de atac precum împotriva hotărârii pronunţate pe fondul cauzei. Împrejurarea că încheierea prin care se dispune suspendarea judecării procesului este pronunţată în faza procesuală a recursului justifică pe deplin opţiunea legiuitorului în sensul exceptării ei de la posibilitatea exercitării căii de atac prevăzute de lege pentru celelalte situaţii. Astfel, întrucât stadiul procesual este recursul, hotărârea care soluţionează cauza are caracter irevocabil. Prin urmare, încheierea prin care se dispune suspendarea judecăţii îşi însuşeşte acest caracter tocmai pentru că, pregătind pronunţarea hotărârii finale, ea urmează soarta acesteia din urmă. O atare soluţie împiedică prelungirea excesivă a duratei procesului şi contribuie la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.Referitor la critica dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că asupra constituţionalităţii acestora s-a pronunţat în repetate rânduri, exemplu fiind Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006. Cu acel prilej s-a reţinut, în esenţă, că aceste prevederi sunt constituţionale, reprezentând norme de procedură pe care instanţa care a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice, în vederea selectării doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa judecătorească, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale, instanţa de judecată având rol de filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de părţi, cu obligaţia de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerinţele legii.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244^1 din Codul de procedură civilă şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Academia Română, prin Fundaţia Patrimoniu, în Dosarul nr. 379/114/2008 al Tribunalului Buzău – Secţia civilă şi de Alexander Jacques Gad în Dosarul nr. 10.926/299/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 martie 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește