DECIZIE nr. 448 din 25 noiembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Nicolae Popa – preşedinteCostică Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorLucian Stângu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Tudor Istrătescu şi Elena Istrătescu în Dosarul nr. 1.190/2003 al Tribunalului Sibiu – Secţia civilă.La apelul nominal se prezintă părţile Emilia Hurdubelea, Ileana Căpăţână, Sorin Hurdubelea, Mircea Răspop, Alexandru Nicolae Răducanu, Doina Ana Vidrighin, Cornelia Hurdubelea, Liana Capota, Mihaela Constantinescu, Maria Raica, reprezentate prin avocat, lipsind autorii excepţiei şi părţile Municipiul Sibiu, prin primar, şi Societatea Comercială "URBANA" – S.A. din Sibiu, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul părţilor prezente susţine că textul de lege criticat nu contravine principiului neretroactivităţii legii, critica adusă de autorii excepţiei neconstituind o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare a legii în timp, de competenţa instanţelor judecătoreşti.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în această materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 13 mai 2003, pronunţată în Dosarul nr. 1.190/2003, Tribunalul Sibiu – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Tudor Istrătescu şi Elena Istrătescu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine că art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 contravine textului constituţional referitor la neretroactivitatea legii, întrucât sancţionează cu nulitatea absolută actele juridice încheiate anterior intrării în vigoare a acestei legi. Astfel, textul de lege criticat modifică în mod esenţial regimul juridic aplicabil anterior tuturor actelor de înstrăinare a bunurilor imobile, încheiate sub imperiul său, în virtutea principiului „tempus regit actum”. Se mai arată că, întrucât autorii excepţiei de neconstituţionalitate au fost de bună-credinţă, protejarea lor ar trebui să fie justificată pe consideraţiuni de echitate şi utilitate socială, sancţiunea nulităţii trebuind să intervină numai în situaţia în care ambele părţi ar fi cunoscut faptul că vânzătorul, recte statul român, nu este proprietarul imobilului.Tribunalul Sibiu – Secţia civilă, exprimându-şi punctul de vedere, consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Se apreciază că nulitatea absolută instituită de textul de lege criticat nu este de natură să declare nevalabil un act legal încheiat în baza unei legi anterioare, întrucât, pe de o parte, în cazul imobilelor preluate fără titlu valabil, ele nu aparţineau vânzătorului, astfel că s-a procedat la vânzarea bunului altuia, cu ignorarea dispoziţiilor art. 475 şi 948 din Codul civil, iar, pe de altă parte, prin exceptarea bunei-credinţe de la sancţiunea nulităţii se pune în valoare principiul validităţii aparenţei în drept, în situaţiile în care nu există vreo cauză ilicită.Aşa fiind, în opinia instanţei excepţia de neconstituţionalitate invocată este nefondată.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.Guvernul arată că, în ceea ce priveşte art. 46 alin. (2), Curtea s-a mai pronunţat prin mai multe decizii, respingând excepţia ca fiind neîntemeiată. Se apreciază că argumentele care au stat la baza acestor decizii îşi menţin valabilitatea, neintervenind motive care să justifice reconsiderarea soluţiei adoptate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2), întrucât art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 consacră in terminis principiul bunei-credinţe şi pe cel al aparenţei în drept într-un domeniu particular, soluţia reglementată neavând caracter novator şi, prin urmare, aplicabilitate retroactivă.Preşedinţii celor două Camere nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicată, ale art. 1 alin. (1) şi ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text de lege care are următorul conţinut:– Art. 46 alin. (2): "(2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credinţă."Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţia României, care, ulterior sesizării, a fost modificată şi completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituţie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din data de 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouă numerotare. Textul constituţional are următorul conţinut: „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.”Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că, în realitate, critica de neconstituţionalitate vizează în exclusivitate teza întâi a alin. (2) al art. 46, potrivit căreia "actele juridice de înstrăinare, […] având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută"; or, consideră autorii excepţiei, o atare prevedere, prin care sunt invalidate post factum acte juridice încheiate anterior, în condiţii de deplină validitate, are caracter retroactiv şi, prin urmare, contravine art. 15 alin. (2) din Constituţie.Curtea observă că dispoziţiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, de exemplu prin Decizia nr. 71 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2003.Cu acel prilej s-a reţinut că, "Întrucât este de principiu că nimeni nu poate transmite altuia mai mult decât are el însuşi, respectiv «nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habit», un act de înstrăinare consimţit de un neproprietar este esenţialmente viciat, fiind lipsit de eficienţă juridică, se poate susţine că prevederea in terminis a unei sancţiuni cu o asemenea finalitate nu are caracter retroactiv. Mai mult, examinând teza întâi a art. 46 alin. (2) prin raportare la teza a doua a aceluiaşi text, Curtea constată că, fără a prevedea in terminis, aceasta are în vedere actele de înstrăinare încheiate cu rea-credinţă, care erau sancţionate cu nulitatea absolută, în lumina principiilor dreptului civil, şi anterior actualei reglementări, ceea ce impune concluzia că textul de lege criticat nu are caracter novator şi, prin urmare, nu retroactivează.În considerarea acestor argumente, nu instituirea nulităţii absolute, ca sancţiune pentru actele de înstrăinare, este relevantă pentru determinarea retroactivităţii textului dedus controlului, ci, aşa cum consideră autorii excepţiei, doar o eventuală modificare post factum a calificării obiectului lor, considerat ca fiind imobil preluat fără titlu valabil, în condiţiile în care la data preluării un atare titlu existase.Însă Curtea reţine că art. 46 alin. (2) teza întâi nu operează nici o modificare sub acest aspect, calificarea imobilului fiind menţionată exclusiv ca o condiţie a incidenţei sancţiunii pe care o prevede. Obiectul actului de înstrăinare, imobil preluat cu titlu sau fără titlu valabil, constituie, din perspectiva textului dedus controlului, un «dat», rezultat al aplicării altor prevederi legale, cu a căror neconstituţionalitate Curtea nu a fost însă sesizată."Întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţia adoptată în precedent, ca şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum şi al art. 23 şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Tudor Istrătescu şi Elena Istrătescu în Dosarul nr. 1.190/2003 al Tribunalului Sibiu – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește