DECIZIE nr. 448 din 15 septembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorCristina Toma – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 276 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Megastar Selena Com” – S.R.L. din Dej în Dosarul nr. 825/2005 al Judecătoriei Dej.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind neîntemeiată, întrucât dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 41 şi art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 18 mai 2005, pronunţată în Dosarul nr. 825/2005, Judecătoria Dej a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 276 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Megastar Selena Com” – S.R.L. din Dej într-o cauză ce are ca obiect plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 276 alin. (1) lit. d) din Codul muncii contravin prevederilor art. 41 şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, deoarece instituie pentru angajator obligativitatea încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă.Apreciază că se îngrădeşte dreptul la muncă al cetăţenilor, se creează disconfort şi o serie de dificultăţi angajatorului, pus în situaţia să încheie contractul de muncă în prima zi în care salariatul se prezintă la muncă.Judecătoria Dej apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât reglementările legale criticate "nu sunt menite să îngrădească dreptul la muncă al angajaţilor, ci, din contră, ele sunt de natură să-i protejeze de abuzurile la care pot fi supuşi din partea angajatorului în situaţia în care se preferă folosirea lor la muncă fără forme legale".Consideră că dispoziţiile de lege criticate nu au nici o legătură cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 276 alin. (1) lit. d) din Codul muncii este neîntemeiată. În acest sens arată că prevederile de lege criticate constituie o măsură de protecţie a salariaţilor, prin care se concretizează dispoziţiile art. 41 din Constituţie, prin asigurarea exerciţiului neîngrădit al drepturilor şi intereselor legitime ale salariaţilor, în vederea evitării eventualelor abuzuri din partea angajatorilor.Apreciază că textele de lege criticate nu conţin prevederi care să afecteze obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, precum şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie neavând de altfel incidenţă în cauză.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 276 alin. (1) lit. d) din Codul muncii nu conţin prevederi contrare dreptului la muncă şi la protecţia socială a muncii.Arată că, în scopul eliminării oricăror discriminări la angajare şi al asigurării stabilităţii raporturilor de muncă, în Codul muncii sunt prevăzute numeroase garanţii menite să împiedice comportamentul abuziv al angajatorilor, printre care "foarte importantă este stricta reglementare a condiţiilor de încheiere a contractului individual de muncă". Invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 379/2004.Consideră că raportarea dispoziţiilor de lege criticate la prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie nu are incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 276 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, având următorul cuprins:– Art. 16 alin. (1): "Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului.";– Art. 276 alin. (1) lit. d): "(1) Constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele fapte: […]d) primirea la muncă a unei persoane pentru care nu a fost întocmit contract individual de muncă ori stipularea în contractul individual de muncă a unor clauze contrare dispoziţiilor legale, cu amendă de la 20.000.000 lei la 50.000.000 lei." … Ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, Legea nr. 53/2003 a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 5 iulie 2005, prilej cu care textul art. 16 alin. (1) a fost completat, în timp ce dispoziţiile art. 276 alin. (1) lit. d) au fost preluate cu un conţinut asemănător în cuprinsul art. 276 alin. (1) lit. e). Astfel, textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 16 alin. (1): "Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfăşoare o activitate independentă, precum şi asociaţia familială au obligaţia de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.";– Art. 276 alin. (1) lit. e): "(1) Constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele fapte: […]e) primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 15.000.000 lei la 20.000.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 1 miliard lei". … Curtea Constituţională urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii legale, în noua redactare, întrucât soluţia legislativă este aceeaşi cu cea anterioară modificării.Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 41 şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, care au următorul conţinut:– Art. 41: "(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.(2) Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege. … (3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore. … (4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii. … (5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate."; … – Art. 135 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie să asigure:a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie". … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţă, urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:Desfăşurarea raporturilor juridice de muncă se efectuează în condiţii anume reglementate, în deplină cunoştinţă a drepturilor şi îndatoririlor părţilor. Siguranţa şi stabilitatea acestor raporturi prezintă interes general pentru întreaga societate şi interes particular atât pentru angajatori, cât şi pentru salariaţi. Un rol deosebit de important pentru asigurarea acestor cerinţe îl reprezintă contractul individual de muncă.Contractul individual de muncă este convenţia prin care se materializează voinţa angajatorului şi a viitorului salariat de a intra într-un raport juridic de muncă. În această convenţie, negociată şi liber consimţită, sunt prevăzute, în limitele stabilite de legislaţie şi de contractele colective de muncă, toate elementele necesare pentru cunoaşterea condiţiilor de desfăşurare şi de încetare a raportului de muncă, drepturile, obligaţiile şi răspunderile ambelor părţi.Întrucât contractul individual de muncă reprezintă cea mai concludentă dovadă a ceea ce au convenit părţile, documentul pe baza căruia se poate verifica în ce măsură şi-a îndeplinit obligaţiile oricare dintre părţi, ce drepturi poate revendica şi ce răspunderi are, chiar şi în cadrul soluţionării unor eventuale litigii, încheierea lui, chiar înainte de începerea raportului de muncă şi în formă scrisă, este în interesul ambelor părţi.Răspunderea pentru încheierea contractului individual de muncă revine, în mod firesc, angajatorului. Existenţa contractului previne comportamentul abuziv al angajatorului, dar şi atitudinea incorectă a salariatului în îndeplinirea sarcinilor pentru care s-a angajat. Încadrarea în muncă doar cu forme legale, pe baza unor contracte individuale de muncă, asigură şi cunoaşterea şi exercitarea obligaţiilor legale ce le revin celor care folosesc forţă de muncă salariată.Prevederea obligaţiei încheierii contractului individual de muncă, în formă scrisă, precum şi sancţionarea neîndeplinirii acestei obligaţii legale nu îngrădesc în nici un fel exerciţiul dreptului la muncă şi, cu atât mai puţin, libertatea comerţului.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată în faţa Judecătoriei Dej de Societatea Comercială „Megastar Selena Com” – S.R.L. din Dej în Dosarul nr. 825/2005.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 septembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Toma––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește