DECIZIE nr. 447 din 7 aprilie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III teza întâi din Legea nr. 370/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. III teza întâi din Legea nr. 370/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, excepţie ridicată de Consiliul de mediere în Dosarul nr. 11.934/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 22 martie 2011, în prezenţa consilierului juridic Nicoleta Pârvan pentru Consiliul de mediere şi a reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, în temeiul art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 7 aprilie 2011.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 22 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 11.934/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III teza întâi din Legea nr. 370/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Consiliul de mediere, în contradictoriu cu pârâta Asociaţia Centrul de Soluţionare a Disputelor prin Mediere Cluj-Napoca şi Guvernul României, într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii formulate de Consiliul de mediere, prin care acesta a solicitat instanţei judecătoreşti să constate că singurul organism cu competenţe legale să stabilească data alegerilor pentru un nou consiliu este însuşi Consiliul de mediere în funcţie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, prin faptul că stabilirea termenului de 30 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 370/2009 pentru alegerea unui nou consiliu de mediere contravine principiului autonomiei Consiliului de mediere şi principiului neretroactivităţii legii şi reprezintă o restrângere a dreptului la vot şi a dreptului de a fi ales.În acest sens arată că prin art. I pct. 15 din Legea nr. 370/2009, care modifică Legea nr. 192/2006, se reglementează competenţa Consiliului de mediere în organizarea alegerilor următorului consiliu de mediere. Astfel, potrivit art. 20 lit. m^1) din această lege, Consiliul de mediere organizează alegerea următorului consiliu de mediere în condiţiile prevăzute de lege, iar potrivit art. I pct. 8 şi 10, alegerea membrilor consiliului se face în condiţiile prevăzute de Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere.Dispoziţiile de lege criticate încalcă autonomia Consiliului de mediere, care, potrivit legii, poartă întreaga responsabilitate pentru reglementarea şi administrarea sistemului profesional şi a serviciului de mediere în România şi implicit pentru organizarea alegerilor noului consiliu de mediere. Astfel, potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 192/2006, Consiliul de mediere este organism autonom cu personalitate juridică, de interes public. Potrivit acestui statut, Consiliul de mediere se organizează şi îşi desfăşoară activitatea în mod independent, fără ca acţiunile sale să fie supuse controlului autorităţii unui alt organism. Totodată, dispoziţiile legii stabilesc competenţa unică a Consiliului de mediere în organizarea alegerilor, respectiv stabilirea procedurii de desfăşurare a alegerilor şi a condiţiilor de candidatură, conform art. 20 lit. m^1), art. 17 alin. (3) şi art. I pct. 10 din lege.Consiliul de mediere este singurul organism care poate decide termenul la care pot avea loc alegeri pentru un nou consiliu, având în vedere următoarele obligaţii legale ce îi revin în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 370/2009: obligaţia de a modifica Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere, obligaţia asigurării transparenţei, obligaţia de a consulta corpul profesoral al mediatorilor cu privire la reglementările profesiei şi obligaţia de a asigura desfăşurarea unui proces electiv corect, participativ şi în acord cu noile modificări impuse de Legea nr. 370/2009.La data de 23 mai 2009, Consiliul de mediere a organizat alegeri, conform dispoziţiilor Legii nr. 192/2006. Rezultatele acestor alegeri nu au fost contestate pe calea contenciosului administrativ în termen legal de către nicio persoană interesată. În urma votului au fost aleşi membrii noului consiliu de mediere, care, potrivit art.17 alin. (4) din Legea nr. 192/2006 (în vigoare la acea dată), au fost validaţi prin Ordinul nr. 2.772 din 13 octombrie 2009 de către ministrul justiţiei pentru un mandat de 2 ani.Prin dispoziţiile art. III teza întâi din Legea nr. 370/2009, legiuitorul intervine la numai două luni de la validarea Consiliului de mediere şi lipseşte de efect votul dat de mediatori în 23 mai 2009, precum şi validarea acestui vot de către ministrul justiţiei. Obligarea prin dispoziţiile de lege criticate la noi alegeri la numai 3 luni de la data numirii noului consiliu de mediere de către ministrul justiţiei restrânge efectele exercitării dreptului la vot exprimat de mediator, precum şi pe cele ale exercitării dreptului de a fi ales şi contravine astfel dispoziţiilor art. 53 din Constituţie.Din motivaţia legiuitorului rezultă că singura raţiune a introducerii art. III în Legea nr. 370/2009 a fost aceea că, prin organizarea şi desfăşurarea de noi alegeri în 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, se va asigura o mai mare reprezentativitate în Consiliul de mediere a corpului profesional al mediatorilor, care, potrivit art. 24 din Legea nr. 192/2006, astfel cum a fost modificat, trebuie să fie organizat de către Consiliul de mediere în asociaţii.Totodată, chiar motivaţia invocată de legiuitor constă în obiective care necesită timp şi care nu pot fi implementate într-o lună. Acest termen nerealist nu a fost coroborat nici cu celelalte obligaţii stabilite prin acelaşi cadru legal în sarcina Consiliului de mediere, respectiv modificarea regulamentului de organizare şi funcţionare a acestuia, în acord cu Legea nr. 370/2009.Ca urmare a validării din 13 octombrie 2009, membrii noului consiliu de mediere au mandat de 2 ani, respectiv până în octombrie 2011. Astfel, dispoziţiile de lege criticate, care obligă la organizarea de noi alegeri la numai 3 luni de la data începerii mandatului de 2 ani, încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie.Totodată, organizarea unor alegeri în cadrul consiliului, fără a acorda mediatorilor timpul necesar să se organizeze în asociaţii profesionale, încalcă şi dreptul de asociere al acestora, prevăzut de art. 40 din Constituţie.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece nu contravin principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi nu au caracter retroactiv, ci dispun numai pentru viitor, urmând a-şi găsi aplicare de la data intrării în vigoare a actului normativ menţionat.Cu privire la celelalte critici de neconstituţionalitate, apreciază că normele de lege criticate nu restrâng exerciţiul dreptului de vot şi nici al dreptului de a fi ales, ci reprezintă norme ce asigură cadrul legal pentru alegerea Consiliului de mediere pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 192/2006, în conformitate cu evoluţia din ultimii ani a profesiei de mediator şi activitatea mediatorilor autorizaţi. În concepţia legiuitorului, medierea reprezintă un serviciu public care este organizat şi funcţionează pe baza unei legi speciale, iar profesia de mediator poate fi exercitată de un corp profesional selectat şi funcţionând după reguli stabilite de lege pentru protejarea interesului public pe care această activitate îl implică, iar desfăşurarea activităţii de mediere se realizează cu respectarea unor cerinţe specifice în domeniu.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. III teza întâi din Legea nr. 370/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 3 decembrie 2009, cu următorul cuprins: „În termen de o lună de la intrarea în vigoare a prezentei legi vor avea loc alegeri pentru Consiliul de mediere.”Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (4) privind statul de drept şi principiul separaţiei puterilor în stat, ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 36 privind dreptul de vot, ale art. 37 privind dreptul de a fi ales şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:În vederea organizării activităţii de mediere – ca modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor – în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, s-a înfiinţat Consiliul de mediere, ca organism autonom cu personalitate juridică, de interes public. Potrivit art. 17 alin. (3) din aceeaşi lege, „Consiliul de mediere este format din 9 membri, aleşi prin vot direct sau prin reprezentare de către mediatorii autorizaţi, în condiţiile prevăzute în Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere”, iar, potrivit alin. (4) din acelaşi articol, „Membrii Consiliului de mediere sunt validaţi de ministrul justiţiei, pe o durată de 2 ani. Mandatul oricăruia dintre membrii Consiliului de mediere poate fi prelungit pentru aceeaşi durată o singură dată”.Aceste dispoziţii de lege au fost modificate prin Legea nr. 370/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 3 decembrie 2009, şi, în prezent, art. 17 alin. (3) din Legea nr. 192/2006 are următorul conţinut: „Consiliul de mediere este format din 9 membri titulari şi 3 membri supleanţi, aleşi prin vot direct sau prin reprezentare de mediatori autorizaţi, în condiţiile prevăzute în Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere”, iar art. 17 alin. (4) prevede că „Mandatul membrilor Consiliului de mediere este de 2 ani”.Alin. (6) şi (7) ale art. 17 din Legea nr. 192/2006, modificate prin Legea nr. 370/2009, prevăd că pot face parte din Consiliul de mediere numai mediatorii autorizaţi care îndeplinesc condiţiile stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere, iar acest consiliu îşi exercită mandatul până la preluarea mandatului de către noul consiliu de mediere. S-a prevăzut, totodată, organizarea de noi alegeri pentru următorul consiliu de mediere, în condiţiile prevăzute de lege.Curtea constată că toate aceste modificări şi completări aduse prin Legea nr. 370/2009 reglementărilor privind structura Consiliului de mediere, care, alături de cei 9 membri titulari, include şi 3 membri supleanţi, precum şi cele referitoare la mandatul membrilor Consiliului de mediere şi la modul de organizare a activităţii Consiliului de mediere au determinat, în mod firesc, introducerea dispoziţiei legale criticate în Legea nr. 370/2009, şi anume aceea ca în termen de o lună de la intrarea în vigoare a legii modificatoare să se organizeze alegeri pentru Consiliul de mediere.Astfel cum rezultă din expunerea de motive, Legea nr. 370/2009 a fost adoptată în vederea armonizării cadrului normativ din domeniu cu Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă şi comercială, modificările esenţiale referindu-se atât la domeniul de aplicare a medierii şi a procedurii acesteia, cât şi la modul de organizare a activităţii Consiliului de mediere şi a profesiei de mediator, prin creşterea numărului de membri de la 9, sub incidenţa Legii nr. 192/2006, la 12 membri (dintre care 9 titulari şi 3 supleanţi), după intrarea în vigoare a Legii nr. 370/2009.Or, în aceste condiţii, Curtea observă că era absolut necesară şi firească introducerea unei prevederi de lege referitoare la organizarea unor noi alegeri, întrucât s-a modificat însăşi structura Consiliului de mediere, fără ca prin aceasta să se încalce principiului neretroactivităţii legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie. Astfel, prevederile de lege criticate se aplică numai pentru viitor, de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, legiuitorul acordând un termen de o lună în care se vor organiza alegeri pentru Consiliul de mediere. Critica potrivit căreia acest termen este unul "nerealist" nu poate fi primită, deoarece aceasta nu vizează neconstituţionalitatea prevederilor de lege criticate, ci o problemă de legiferare.Referitor la invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (4) privind statul de drept şi principiul separaţiei puterilor în stat, Curtea constată că acestea nu au relevanţă în cauza de faţă, deoarece Consiliul de mediere nu face parte din niciuna dintre cele 3 puteri ale statului, şi anume executivă, legislativă şi judecătorească.Cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile constituţionale ale art. 36 privind dreptul de vot şi ale art. 37 privind dreptul de a fi ales, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi primită, deoarece ipoteza normelor constituţionale invocate este aceea a desemnării autorităţilor publice reprezentative în stat, iar nu a desemnării membrilor unui organism autonom înfiinţat în vederea organizării activităţii de mediere şi format din mediatori, astfel cum este Consiliul de mediere.În final, Curtea nu poate reţine nici pretinsa încălcare a prevederilor art. 53 din Constituţie, deoarece astfel cum s-a arătat mai sus, nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, norma constituţională invocată nu are aplicabilitate în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III teza întâi din Legea nr. 370/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, excepţie ridicată de Consiliul de mediere în Dosarul nr. 11.934/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 aprilie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește