DECIZIE nr. 447 din 30 mai 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (5) şi ale art. 49 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (5) şi ale art. 49 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de Aurel Bondrescu şi Paulina Bondrescu în Dosarul nr. 26.715/2/2005 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin avocat, constatându-se lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autorul excepţiei solicită admiterea acesteia, arătând, în esenţă, că prevederile legale criticate asigură o protecţie exagerată a creanţelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, ceea ce determină o inegalitate de tratament juridic între această categorie de creanţe şi creanţele persoanelor fizice sau juridice, contrar art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (2) din Constituţie. Totodată, se arată că stabilirea unui termen de prescripţie a acţiunilor îndreptate împotriva Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului de numai 6 luni încalcă art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (2) din Constituţie, întrucât se creează atât o discriminare de tratament juridic faţă de creanţele preluate de această autoritate, cât şi o încălcare vădită a dreptului de proprietate al titularilor unor asemenea acţiuni.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie nu vizează o egalitate de tratament juridic între stat şi cetăţean, iar instituirea unui termen de prescripţie special nu este de natură a încălca art. 44 alin. (2) din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 26.715/2/2005, Curtea de Apel Bucureşti Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (5) şi ale art. 49 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de Aurel Bondrescu şi Paulina Bondrescu într-un litigiu având ca obiect soluţionarea unei contestaţii împotriva executării silite începute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că dispoziţiile art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, instituind un termen special de prescripţie de 7 ani în ceea ce priveşte dreptul de a cere executarea silită a creanţelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, încalcă prevederile constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi şi la garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii private. Totodată, în opinia autorilor excepţiei, art. 49 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, stabilind un termen de prescripţie special de 6 luni al acţiunilor îndreptate împotriva Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, încalcă art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (2) din Constituţie.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 alin. (5) şi ale art. 49 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002. Curtea observă că, deşi autorii excepţiei invocă neconstituţionalitatea întregului text al art. 49 din ordonanţa de urgenţă, în realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, aceştia critică doar primul alineat al art. 49. În consecinţă, prin prezenta decizie, Curtea urmează a se pronunţa cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 13 alin. (5) şi ale art. 49 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, care au următorul cuprins:– Art. 13 alin. (5): "Termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de AVAS, constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost învestite cu formulă executorie, este de 7 ani. Acest termen nu se aplică creanţelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris.";– Art. 49 alin. (1): "Termenul de prescripţie a acţiunilor îndreptate împotriva AVAS este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acţiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea nu prevede un termen mai scurt."Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii private.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:În esenţă, autorul excepţiei apreciază că prevederile legale criticate asigură o protecţie exagerată a creanţelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, ceea ce contravine art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (2) din Constituţie.Curtea constată că dispoziţiile art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, sub aspectele criticate şi în prezenta cauză.Astfel Curtea, prin Decizia nr. 81 din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 24 martie 2005, a statuat că nu se poate reţine încălcarea principiului egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, întrucât egalitatea nu înseamnă uniformitate, impunându-se stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situaţii diferite, când aceasta se justifică în mod raţional şi obiectiv. În cazul de faţă, această soluţie se impune datorită legăturii indisolubile dintre creanţele preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi bugetul de stat, ceea ce constituie o justificare suficientă pentru diferenţa de tratament juridic privind termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.Curtea a reţinut, de asemenea, că instituirea unui termen de prescripţie special cu privire la dreptul de a cere executarea silită în favoarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului nu încalcă dreptul de proprietate privată, precum şi că textul legal criticat ocroteşte realizarea veniturilor obţinute din valorificarea unor active ale statului şi, prin urmare, nu se are în vedere ocrotirea în mod diferenţiat a proprietăţii private în raport cu calitatea titularilor.Neexistând elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Cu referire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, Curtea reţine că instituirea unui termen de prescripţie special, derogatoriu de la dreptul comun, cu privire la acţiunile îndreptate împotriva Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului este justificată în mod obiectiv şi rezonabil de necesitatea asigurării stabilităţii şi securităţii sporite a raporturilor juridice civile, mai ales având în vedere legătura indisolubilă existentă între creanţele ce urmează a fi recuperate ca urmare a exercitării unor asemenea acţiuni şi bugetul de stat. În consecinţă, Curtea constată că textul legal criticat nu are în vedere ocrotirea în mod diferenţiat a proprietăţii private în raport cu calitatea titularilor şi nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 44 alin. (2) din Constituţie.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie. al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (5) şi ale art. 49 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de Aurel Bondrescu şi Paulina Bondrescu în Dosarul nr. 26.715/2/2005 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 mai 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește