DECIZIE nr. 445 din 25 noiembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 2 şi 3 din titlul I al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002



Nicolae Popa – preşedinteCostică Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorLucian Stângu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 2 şi 3 din titlul I al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002. Excepţia a fost ridicată de Liga Maiştrilor Militari de Marină din Constanţa în Dosarul nr. 18.226/2002 al Judecătoriei Constanţa.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin împuternicit Ion Drăgan, constatându-se lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, pentru argumentele formulate cu prilejul ridicării excepţiei în faţa instanţei de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, întrucât consideră că textele de lege criticate sunt în conformitate cu dispoziţiile din Constituţie invocate ca fiind încălcate. De asemenea, arată că, de altfel, Curtea Constituţională a constatat constituţionalitatea acestor texte de lege prin deciziile nr. 413 din 6 noiembrie 2003 şi nr. 437 din 20 noiembrie 2003, care îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 13 ianuarie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 18.226/2002, Judecătoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 2 şi 3 din titlul I al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002. Excepţia a fost ridicată de Liga Maiştrilor Militari de Marină din Constanţa într-o cauză având ca obiect constatarea dreptului său de proprietate asupra unui imobil preluat abuziv.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţin următoarele:1. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 este contrară prevederilor constituţionale ale art. 114 alin. (1), referitoare la „delegarea legislativă, care abilitează Guvernul României spre a emite ordonanţe în domenii ce nu fac obiectul legilor organice”; or, Legea nr. 10/2001 pe care ordonanţa o modifică şi o completează face parte, potrivit titlului, scopului şi obiectului său de reglementare, din categoria legilor organice astfel cum acestea sunt definite prin art. 72 alin. (3) lit. k) din Constituţie.2. Dispoziţiile art. I pct. 2 din titlul I, intitulat Modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 sunt neconstituţionale, deoarece: creează „fundamentul juridic de omitere a bunurilor imobile preluate în lt; lt;orice chip gt; gt; în perioada istorică enunţată, dacă acestea au o afectaţiune din cele prevăzute în textul alin. (1) al art. 16 din lege”; modificarea operată conduce la o aplicare restrictivă a textului, cu efect sinonim exproprierii pentru o cauză de utilitate publică, însă fără dreaptă şi prealabilă despăgubire, dispusă „a priori” până la retrocedarea dreptului subiectiv, ceea ce contravine art. 41 alin. (3) din Constituţie şi Legii nr. 33/1994 care „obligă la nominalizarea celui supus acestei măsuri de excepţie”; prevederile art. I pct. 2 şi 3 din titlul I din ordonanţa criticată nu sunt corelate cu textul de referinţă din Legea nr. 10/2001, care dispune cu privire la conservarea regimului juridic al imobilelor, ceea ce „creează – prin efectul neretroactivităţii legii – tratamente juridice incompatibile pentru imobilele deja restituite prin aplicarea art. 16 alin. (4), înainte şi după modificare”; art. 16 alin. (4), modificat, instituie asupra imobilului vizat, pe durata afectaţiunii, un drept de proprietate publică, cu omisiunea de a prevedea fie revenirea la forma şi titularul dreptului de proprietate anterior preluării fără titlu, fie cu privire la înstrăinarea către terţi, astfel că „ambiguitatea regimului juridic de urmat după această durată a afectaţiunii” dă naştere la nedreptăţi; prevederile criticate, care dispun cu privire la un bun preluat fără titlu valabil, încalcă dreptul de proprietate privată consacrat de art. 41 din Constituţie, art. 11 alin. (1) şi (2) şi art. 20 alin. (1) din aceasta, precum şi art. 6 din Legea nr. 213/1998.În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. I pct. 3 din titlul I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, autorul excepţiei susţine că abrogarea alin. (5) al art. 16 din Legea nr. 10/2001 încalcă principiul separaţiei puterilor în stat prin aceea că „suprimă controlul judiciar asupra actelor de realizare a Legii nr. 10/2001„. De asemenea, consideră că aceste dispoziţii de lege încalcă prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (5), „care, în caz de divergenţă, conferă competenţă atributivă instanţelor judecătoreşti, orânduite şi prin Legea nr. 33/1994„, şi pe cele ale art. 21, referitoare la accesul liber la justiţie.Judecătoria Constanţa apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată. În acest sens se arată că: Legea nr. 10/2001 nu este o lege organică, întrucât nu reglementează regimul juridic al proprietăţii, ci aspecte particulare ale dreptului de proprietate privind restituirea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989; pentru ordonanţele de urgenţă, Constituţia nu instituie interdicţia de a reglementa în materia legilor organice, iar jurisprudenţa Curţii Constituţionale este în sensul că situaţia excepţională prevăzută de art. 114 alin. (4) din Legea fundamentală „poate reclama dispoziţii de natura legii organice în absenţa cărora interesul public s-ar vedea periclitat”; art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 este în concordanţă cu art. 135 alin. (4) din Constituţie, „care extinde sfera bunurilor – obiect exclusiv al proprietăţii publice în considerarea destinaţiei lor afectate unei utilităţi publice determinate de autoritatea competentă”; invocarea încălcării dispoziţiilor art. 41 alin. (3) din Constituţie nu are relevanţă, întrucât exproprierea poate privi doar bunuri care la momentul trecerii lor în proprietatea publică făceau obiectul dreptului de proprietate privată al persoanei şi, oricum, regimul constituţional actual nu se poate aplica unor acte juridice săvârşite anterior intrării în vigoare a Legii fundamentale din 1991, pentru că s-ar opune principiului neretroactivităţii legii; omisiunea de reglementare a regimului juridic al bunurilor trecute în proprietatea publică a statului nu poate fi sancţionată de Curtea Constituţională, deoarece aceasta nu are rol de legislator pozitiv; spiritul reglementărilor internaţionale la care România este parte, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt în sensul că statul dispune de apreciere în privinţa bunurilor pe care le afectează unei utilităţi publice, astfel că nu se poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 11 şi 20 alin. (1); abrogarea alin. (5) al art. 16 din ordonanţa criticată reprezintă o opţiune a legiuitorului, ce nu poate fi cenzurată de către Curtea Constituţională, şi, totodată, „rămâne fără nici o consecinţă asupra accesului liber la justiţie şi a principiului separaţiei puterilor în stat”.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens arată: pretinsa încălcare a prevederilor art. 114 alin. (1) din Constituţie, referitoare la delegarea legislativă, nu poate fi reţinută, întrucât alin. (4) al aceluiaşi articol nu instituie interdicţia de a reglementa în materia legii organice, singura condiţie impusă pentru adoptarea ordonanţelor de urgenţă fiind justificarea situaţiei excepţionale; noua redactare a art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 nu constituie o expropriere pentru cauză de utilitate publică, actuala dispoziţie de lege fiind conformă atât prevederilor art. 135 alin. (4) din Constituţie, care permit legiuitorului să stabilească şi alte bunuri care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, cât şi art. 1 al primului Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care conferă statelor dreptul de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosinţei bunurilor conform intereselor generale; omisiunea de a reglementa regimul juridic al imobilelor prevăzute de art. 16 alin. (4) din lege nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate, iar pe de altă parte, alin. (3) al art. 16 conţine dispoziţii pentru această situaţie; abrogarea art. 16 alin. (5) din lege prin prevederile art. I pct. 3 din titlul I din ordonanţa criticată nu încalcă principiul constituţional al liberului acces la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, şi nici principiul separaţiei puterilor în stat.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens arată: modificarea Legii nr. 10/2001 printr-o ordonanţă de urgenţă a Guvernului nu este contrară dispoziţiilor din Constituţie invocate ca fiind încălcate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care aceasta a statuat că Guvernul este limitat la domenii care fac obiectul legilor organice numai în ceea ce priveşte ordonanţele emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ordonanţele de urgenţă putând fi emise în orice domeniu, dacă este îndeplinită condiţia existenţei unor situaţii excepţionale; soluţia art. 16 alin. (4), modificat prin ordonanţa criticată, nu constituie o expropriere, câtă vreme prin aceasta se reglementează regimul juridic al unora dintre imobilele preluate abuziv, cu privire la care solicitantului i se poate stabili „dreptul de proprietate şi nu dreptul însuşi”, iar „exproprierea poate privi doar bunuri care, la momentul trecerii în proprietate publică, fac obiectul dreptului de proprietate privată al persoanei”; omisiunea reglementării regimului juridic al bunurilor după încetarea afectaţiunii publice, pe de o parte, nu poate fi sancţionată de Curtea Constituţională, iar pe de altă parte, alin. (3) al art. 16 dispune cu privire la această situaţie; abrogarea alin. (5) al art. 16 este o problemă de opţiune legislativă necenzurabilă de către Curtea Constituţională, iar accesul la justiţie nu este îngrădit prin această abrogare; stabilirea categoriilor de bunuri care fac parte din domeniul public este, de asemenea, o chestiune de opţiune legislativă şi de oportunitate, legiuitorul fiind abilitat, potrivit art. 135 alin. (4) din Constituţie, să dispună prin lege; stabilirea prin lege a categoriilor de bunuri aparţinând domeniului public şi regimul juridic aplicabil nu contravin prevederilor art. 11 şi 20 din Constituţie.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, deoarece: dispoziţiile art. 114 alin. (1) din Constituţie nu sunt relevante în susţinerea neconstituţionalităţii legii criticate, întrucât, pentru ordonanţele de urgenţă, art. 114 alin. (4) din Constituţie nu instituie interdicţia de a reglementa în materia legii organice, singura condiţie impusă pentru adoptarea lor fiind justificarea situaţiei excepţionale; modificarea art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 nu constituie o expropriere pentru cauză de utilitate publică şi este conformă atât prevederilor art. 135 alin. (4) din Constituţie, cât şi prevederilor art. 1 al primului Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat de România prin Legea nr. 30/1994; omisiunea reglementării regimului juridic al imobilelor prevăzute la art. 16 alin. (4) din legea criticată nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate, iar pe de altă parte, alin. (3) al art. 16 conţine dispoziţii pentru această situaţie; abrogarea art. 16 alin. (5) din lege prin prevederile art. I pct. 3 din titlul I din ordonanţa criticată nu încalcă principiul constituţional al liberului acces la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, şi nici principiul separaţiei puterilor în stat.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, republicată, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. I pct. 2 şi 3 din titlul I al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002. Aceste prevederi au următorul cuprins:– Art. I pct. 2: "Alineatul (4) al articolului 16 va avea următorul cuprins: lt; lt;(4) Bunurile stabilite potrivit procedurii prevăzute la alin. (2) sunt, pe durata afectaţiunii de interes public, bunuri proprietate publică şi au regimul prevăzut de lege. gt; gt;;– Art. I pct. 3: "Alineatul (5) al articolului 16 se abrogă."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate contravin, în ordinea invocării lor, art. 114 alin. (1), art. 41 alin. (3) şi (5), art. 11, art. 20 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie. La data pronunţării prezentei decizii, potrivit Legii de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 22 septembrie 2003, la art. 11 s-a introdus alineatul (3), iar la art. 21 s-au introdus alineatele (3) şi (4). De asemenea, potrivit Constituţiei României, republicată, cu reactualizarea denumirilor şi o nouă numerotare a textelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, art. 114 alin. (1) a devenit art. 115 alin. (1) şi art. 41 alin. (3) şi (5) a devenit art. 44 alin. (3) şi (6). Dispoziţiile din Constituţie invocate ca fiind încălcate au următorul conţinut:– Art. 115 alin. (1): "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.";– Art. 44 alin. (3) şi (6): "(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. […](6) Despăgubirile prevăzute la alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie."; … – Art. 11: "(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. … (3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituţiei."; … – Art. 20 alin. (1): "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.";– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. … (3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. … (4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite." … Autorul excepţiei mai invocă şi încălcarea art. 1, intitulat Protecţia proprietăţii, din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care prevede: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."Se invocă, de asemenea, încălcarea prevederilor Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, precum şi ale art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, potrivit cărora: „(1) Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.(2) Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţământului, pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie. … (3) Instanţele judecătoreşti sunt competente să stabilească valabilitatea titlului." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională reţine următoarele:I. O primă critică de neconstituţionalitate constă în susţinerea potrivit căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, care modifică şi completează Legea nr. 10/2001, încalcă prevederile art. 115 alin. (1) din Constituţie, republicată, referitoare la delegarea legislativă, în sensul căreia Guvernul este abilitat să emită ordonanţe în domenii ce nu fac obiectul legilor organice. Or, Legea nr. 10/2001, pe care ordonanţa o modifică şi o completează, face parte, potrivit titlului, scopului şi obiectului său de reglementare, din categoria legilor organice astfel cum acestea sunt definite prin art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie, republicată.Această critică urmează a fi respinsă, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 115 alin. (6) teza întâi din Constituţie, republicată, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, de unde rezultă că acestea pot reglementa materii rezervate legilor organice şi ordinare. Sub acest din urmă aspect, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că interdicţia de a emite ordonanţe în domeniul legilor organice priveşte exclusiv ordonanţele adoptate în temeiul unei legi de abilitare, nu şi ordonanţele de urgenţă.II. Cea de a doua critică de neconstituţionalitate se întemeiază pe susţinerea că dispoziţiile art. I pct. 2 şi 3 din titlul I al ordonanţei exceptează de la prevederile Legii nr. 10/2001 o serie de bunuri, prin introducerea acestora în categoria bunurilor proprietate publică, ceea ce este sinonim cu exproprierea, contravenind astfel art. 44 alin. (3) din Constituţie, republicată, şi Legii nr. 33/1994, precum şi art. 11 alin. (1) şi (2) şi art. 20 alin. (1) din Legea fundamentală şi art. 6 din Legea nr. 213/1998.Curtea constată că nici această critică nu poate fi primită. Stabilirea imobilelor care nu vor fi retrocedate în natură şi pentru care nu se acordă măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, reprezintă o opţiune a legiuitorului, aspect cu privire la care Curtea Constituţională nu este competentă să se pronunţe. În acest sens, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat în mod constant că ea nu se poate substitui legiuitorului deoarece, potrivit art. 61 din Constituţie, republicată, Parlamentul este singura autoritate legiuitoare a ţării. De altfel, bunurile în legătură cu care dispune art. 16 alin. (4) din legea criticată nu sunt proprietatea unei persoane private, deoarece calitatea de proprietar se naşte numai de la data restituirii lor, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 10/2001. Aşa fiind, Curtea nu poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 44, care statuează cu privire la „Dreptul de proprietate privată”, ale art. 11 alin. (1) şi (2) privind „Dreptul internaţional şi dreptul intern” şi ale art. 20 alin. (1) referitoare la „Tratatele internaţionale privind drepturile omului” şi nici dispoziţiilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Susţinerea potrivit căreia abrogarea, prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, a dispoziţiilor alin. (5) al art. 16 din Legea nr. 10/2001 încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, prin aceea că suprimă controlul judiciar asupra actelor de realizare a Legii nr. 10/2001, urmează, de asemenea, a fi respinsă. Curtea constată că abrogarea textului de lege menţionat a fost impusă de modificarea alin. (4) al aceluiaşi articol, prin art. I pct. 2 din titlul I din ordonanţa de urgenţă criticată, alineat care prevede că „Bunurile stabilite potrivit procedurii prevăzute la alin. (2) sunt, pe durata afectaţiunii de interes public, bunuri proprietate publică şi au regimul prevăzut de lege”. Reglementarea anterioară a textului putea da naştere unor litigii ce urmau a fi soluţionate de instanţele judecătoreşti, însă, după modificare, declanşarea unor asemenea litigii este exclusă. Aceasta nu înseamnă că actele de realizare a prevederilor Legii nr. 10/2001 nu sunt supuse controlului judiciar, astfel că accesul liber la justiţie, consacrat de dispoziţiile art. 21 din Constituţie, şi principiul separaţiei puterilor în stat nu sunt încălcate.În sfârşit, nici invocarea încălcării prevederilor Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi ale art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia nu poate fi reţinută. Aceasta deoarece nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale examinarea conformităţii dintre diferite dispoziţii legale, ci numai concordanţa cu principiile şi normele constituţionale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 2 şi 3 din titlul I al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, excepţie ridicată de Liga Maiştrilor Militari de Marină din Constanţa în Dosarul nr. 18.226/2002 al Judecătoriei Constanţa.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent şef,Gabriela Dragomirescu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește