DECIZIE nr. 444 din 30 mai 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 360 şi art. 385^3 alin. 2 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 360 şi 385^3 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ana Mareniuc în Dosarul nr. 249/2006 al Tribunalului Cluj – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 8 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 249/2006, Tribunalul Cluj – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 360 şi 385^3 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ana Mareniuc în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că în situaţia în care partea a fost prezentă la unul dintre termenele din faza de cercetare judecătorească, dar a lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare, ar trebui ca termenul de recurs de 10 zile să curgă de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii. Potrivit art. 360 din Codul de procedură penală, copii de pe dispozitivul hotărârii se comunică parţilor care au lipsit atât la judecată, cât şi la pronunţare. Or, prin absenţa la judecată se înţelege că partea nu a fost prezentă la niciun termen din faza de cercetare judecătorească, implicit la dezbateri, restrângându-se aria situaţiilor în care se comunică copie de pe dispozitivul hotărârii. Prin urmare, partea care a lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare poate pierde termenul de declarare a recursului, deoarece nu i s-a comunicat copie de pe dispozitivul hotărârii, întrucât a fost prezentă la un termen de judecată.Tribunalul Cluj – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu creează niciun fel de discriminări faţă de părţile din procesul penal care participă la judecarea cauzei în stare de libertate. De asemenea, în virtutea dispoziţiilor constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie, autorul excepţiei a uzat de acest drept tocmai în cauza de faţă şi, prin urmare, nu se poate susţine că au fost încălcate prevederile art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea fundamentală.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate se aplică tuturor părţilor din proces şi nu creează vreo inechitate pentru partea care a fost prezentă la judecată, dar a lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, întrucât dacă a fost prezentă chiar şi la un singur termen, potrivit art. 291 alin. 3 din Codul de procedură penală, nu va mai fi citată pentru termenele ulterioare şi, pe cale de consecinţă, trebuie să depună diligenţele necesare pentru a lua cunoştinţă de soluţia pronunţată de instanţă.De asemenea, nici dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3) nu sunt încălcate, întrucât textul are în vedere situaţia comunicării hotărârii prin care se soluţionează în primă instanţă un proces declanşat în baza accesului liber la justiţie.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece raţiunile pentru care legiuitorul nu a prevăzut obligaţia comunicării dispozitivului hotărârii în toate situaţiile sunt evidente. Astfel, părţile prezente la judecată sunt în măsură să cunoască data pronunţării şi, prin urmare, să afle, cu o diligenţă minimă, care este hotărârea instanţei, iar părţile prezente la pronunţare iau cunoştinţă de îndată de soluţia adoptată de instanţă. Aşa fiind, lipsa comunicării dispozitivului hotărârii în toate cazurile menţionate, precum şi faptul că în aceste cazuri termenul de declarare a recursului curge (cu excepţiile prevăzute de lege) de la data pronunţării hotărârii nu sunt de natură să aducă atingere principiului egalităţii cetăţenilor, care presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite.Avocatul Poporului apreciază că textele legale supuse controlului nu aduc atingere sub niciun aspect dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3), deoarece prin reglementarea condiţiilor de exercitare a căilor de atac, inclusiv a momentului de la care termenele încep să curgă, nu se restrânge pentru nicio parte exerciţiul dreptului de a declara recurs.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 360 şi 385^3 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut:– Art. 360 – Comunicarea hotărârii: "Copii de pe dispozitivul hotărârii se comunică părţilor care au lipsit atât la judecată, cât şi la pronunţare.Inculpatului deţinut sau aflat în vreuna dintre situaţiile prevăzute în art. 171 alin. 2, care a lipsit de la pronunţarea hotărârii, i se comunică copia dispozitivului hotărârii. De asemenea, copia dispozitivului hotărârii se comunică administraţiei locului de deţinere.După redactarea hotărârii, inculpaţilor prevăzuţi în alineatul precedent li se comunică copii de pe aceasta."– Art. 385^3 alin. 2 – Termenul de declarare a recursului: "Dispoziţiile art. 363-365 privind data de la care curge termenul, repunerea în termen şi declararea peste termen a căii de atac se aplică în mod corespunzător."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi ale art. 21 alin. (1) şi (3) referitoare la accesul oricărei persoane la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Prevederile legale criticate sunt norme de procedură, stabilite de legiuitor în temeiul prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, şi, contrar susţinerilor autorului excepţiei, acestea dau expresie preocupării legiuitorului de a asigura, în condiţii de egalitate, accesul oricărei persoane la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil, inclusiv în ceea ce priveşte posibilitatea promovării căilor de atac împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele judecătoreşti.Art. 360 din Codul de procedură penală prevede obligaţia comunicării de copii de pe dispozitivul hotărârii părţilor care au lipsit atât la judecată, cât şi la pronunţare, în scopul cunoaşterii soluţiei pronunţate. Termenul de recurs începe să curgă, potrivit art. 385^3 alin. 2 din Codul de procedură penală, de la data comunicării copiei de pe dispozitiv. Raţiunile pentru care legiuitorul nu a prevăzut obligaţia comunicării dispozitivului hotărârii în toate situaţiile sunt evidente. Astfel, părţile prezente la judecată sunt în măsură să cunoască data pronunţării şi, prin urmare, să afle, cu o diligenţă minimă, care este hotărârea instanţei, iar părţile prezente la pronunţare iau cunoştinţă de hotărâre chiar în momentul pronunţării sale. Aşa fiind, lipsa comunicării dispozitivului hotărârii în cazurile menţionate, precum şi faptul că în aceste cazuri termenul de declarare a recursului curge (cu excepţiile prevăzute de lege) de la data pronunţării hotărârii nu sunt de natură să aducă atingere dreptului părţilor la un proces echitabil, acestea având posibilitatea să cunoască soluţia instanţei şi să acţioneze în consecinţă, exercitându-şi fără nicio îngrădire drepturile procesuale prevăzute de lege.De altfel, potrivit art. 129 din Constituţie, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti se face "în condiţiile legii". Ca urmare, eventuala lipsă de diligenţă a părţii care, deşi a fost prezentă la judecată sau la pronunţarea hotărârii judecătoreşti, nu promovează căile de atac în termenul prevăzut de lege, invocând lipsa comunicării dispozitivului hotărârii, nu poate constitui temei al criticii de neconstituţionalitate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 360 şi art. 385^3 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ana Mareniuc în Dosarul nr. 249/2006 al Tribunalului Cluj – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 mai 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește