DECIZIE nr. 444 din 15 septembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorClaudia Margareta Niţă – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, excepţie ridicată de Compania Naţională „Poşta Română” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.992/2005 al Tribunalul Prahova – Secţia comercială.La apelul nominal răspund autorul excepţiei şi partea Compania Naţională "Poşta Română" – S.A. – Sucursala Direcţia Regională de Poştă Ploieşti, prin consilier juridic Lucian Tinjala, cu delegaţie depusă la dosar, precum şi partea Societatea Comercială "Marca Telecom" – S.R.L. din Bucureşti, prin consilier juridic Dinu Horaţiu Florin, cu delegaţie depusă la dosar.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepţiei reiterează motivele prezentate în scris şi depuse la dosarul cauzei, solicitând, în final, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Având cuvântul, reprezentantul Societăţii Comerciale "Marca Telecom" – S.R.L. din Bucureşti susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În esenţă, arată că dispoziţiile de lege criticate nu încalcă prevederile art. 44 din Constituţie, deoarece textele de lege atacate nu au efectul unei exproprieri, aşa cum susţine autorul excepţiei, transferul dreptului de proprietate realizându-se printr-un contract de vânzare-cumpărare, potrivit legii. Solicită Curţii respingerea excepţiei de neconstituţionalitate şi depune note scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 8 aprilie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.992/2005, Tribunalul Prahova – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii. Excepţia a fost ridicată de Compania Naţională „Poşta Română” – S.A., într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni comerciale privind obligaţia de a face.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 12 alin. (1) lit. b) şi ale alin. (2) din Legea nr. 346/2004 stabilesc obligaţia regiilor autonome, a societăţilor/companiilor naţionale sau a societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat de a încheia, în termen de 90 de zile de la solicitarea locatarului sau asociatului care îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru a fi calificat drept întreprindere mică şi mijlocie, contracte de vânzare-cumpărare asupra activelor disponibile utilizate de aceştia din urmă în baza unor contracte încheiate cu regiile autonome, societăţile/companiile naţionale sau societăţile comerciale cu capital majoritar de stat.Dispoziţiile criticate încalcă flagrant prevederile art. 44 din Constituţie, precum şi pe cele ale art. 480 şi 481 din Codul civil. Dreptul de proprietate este, în opinia autorului excepţiei, un drept "exclusiv, absolut şi are un caracter perpetuu".Prin reglementarea din normele pretins a fi neconstituţionale, legiuitorul încalcă dreptul unei societăţi supuse obligaţiei prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din lege "de a analiza şi a decide în legătură cu oportunitatea înstrăinării unui bun pe care îl deţine cu titlul de proprietate şi obligă în mod discreţionar Compania Naţională «Poşta Română» (autor al excepţiei) să procedeze la vânzarea unui imobil, fără a se ţine cont de voinţa juridică a acesteia".În continuare se arată că, potrivit dispoziţiilor din Hotărârea Guvernului nr. 371 din 3 iulie 1998 privind înfiinţarea Companiei Naţionale „Poşta Română” – S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome „Poşta Română”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 6 iulie 1998, Compania Naţională „Poşta Română” este proprietara tuturor bunurilor mobile şi imobile aflate în patrimoniul său. Mai mult, se arată că privatizarea „Poştei Române” este înscrisă ca prioritate a Programului de Guvernare din 28 decembrie 2004 pe perioada 2005-2008, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.265 din 29 decembrie 2004.În concluzie, dispoziţiile de lege criticate împiedică exercitarea în mod absolut a dreptului de proprietate pe care autorul excepţiei îl are asupra bunurilor sale imobile (mai exact, un atribut al acestui drept – dreptul de dispoziţie – jus abutendi), în condiţiile în care, în speţă, nu sunt îndeplinite nici condiţiile prevăzute de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 2 iunie 1994, pentru ca exproprierea, ce reprezintă efectul obligaţiei impuse de Legea nr. 346/2004, să fie legală, aşa cum stabileşte art. 44 alin. (3) din Constituţie.Tribunalul Prahova – Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Dispoziţiile de lege criticate nu duc la realizarea unei exproprieri şi nu încalcă dreptul de proprietate, ci stabilesc, în conformitate cu prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie, conţinutul şi limitele acestui drept. În plus, se arată că "legiferarea drepturilor întreprinderilor mici şi mijlocii la cumpărarea activelor disponibile aparţinând societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat şi ale regiilor autonome reprezintă o opţiune a politicii statului, în domeniul reformei economice şi al strategiei de privatizare, fiind în concordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 135 alin. (2)".Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată pentru următoarele motive:– dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 346/2004 nu împiedică aplicarea prevederilor cuprinse în Hotărârea Guvernului nr. 371/1998, potrivit căruia „acţiunile Poştei Române sunt deţinute în totalitate de către stat, care îşi exercită drepturile şi obligaţiile decurgând din calitatea sa de acţionar unic prin Ministerul Comunicaţiilor”. Astfel, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate ale Companiei Naţionale „Poşta Română” – S.A. sunt stabilite prin lege, aşa cum prevede textul constituţional pretins a fi încălcat, prin manifestarea de voinţă a reprezentanţilor statului în calitate de acţionar unic. Pe de altă parte, „libertatea Companiei de a dispune de bunurile aflate în proprietatea sa este guvernată de dispoziţiile legale generale în materia proprietăţii şi de dispoziţiile speciale ale Legii nr. 346/2004, aplicabile sub condiţia esenţială a existenţei unui raport juridic între Companie şi I.M.M.”, în baza unor contracte de locaţiune;– dreptul de proprietate, deşi este considerat în doctrină şi în practica judiciară un drept real absolut şi exclusiv, nu poate fi exercitat decât în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, aşa cum dispune şi art. 44 din Constituţie. Pe de altă parte, dispoziţiile legale criticate nu restrâng libertatea de decizie, în sensul interzicerii de a dispune de bun, ci constituie o manifestare a dreptului de opţiune a legiuitorului, în concordanţă cu prevederile art. 135 alin. (2) din Constituţie;– Legea nr. 346/2004 nu conţine reglementări cu privire la procedura exproprierii şi, prin urmare, autorul excepţiei nu este obligat „în mod discreţionar”, să vândă respectivul bun, ci această obligaţie se naşte, în condiţiile legii, corelativ dreptului recunoscut întreprinderilor mici şi mijlocii de a cumpăra activele disponibile, pe care deja le deţin în temeiul unor contracte de locaţiune. În plus, legea criticată acordă locatarilor şi „dreptul de preferinţă la cumpărarea activelor disponibile”, precum şi posibilitatea negocierii preţului vânzării, pe baza raportului întocmit de un expert acceptat de ambele părţi.Se mai menţionează că dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 346/2004 au preluat conţinutul prevederilor art. 12 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor mici şi mijlocii, în prezent abrogată prin art. 34 din Legea nr. 346/2004. În aceste condiţii, cele statuate de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 83/2003 şi nr. 214/2004, referitoare la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 133/1999, rămân pe deplin valabile şi în prezenta cauză.Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere prin care apreciază că dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 346/2004 sunt constituţionale.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a textelor de lege menţionate faţă de prevederile art. 44 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, se arată că limitele şi conţinutul dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, astfel că normele legale indicate sunt în deplină concordanţă cu textul constituţional pretins a fi încălcat. De asemenea, "facilităţile sau orice alte forme de sprijinire de către stat a întreprinderilor mici şi mijlocii nu sunt de natură să lezeze dreptul de proprietate al altor agenţi economici şi nu pot fi considerate contrare principiului constituţional al ocrotirii în mod egal de lege a proprietăţii private, indiferent de proprietar".În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate faţă de prevederile art. 135 alin. (2) din Constituţie, se apreciază că nici aceasta nu poate fi reţinută, deoarece dispoziţiile de lege atacate acţionează chiar în sensul normei fundamentale indicate. "Prin stimularea vânzării activelor sale disponibile, statul ia măsuri pentru a realiza privatizarea, formarea economiei de piaţă, ca premise ale asigurării libertăţii comerţului, protecţiei concurenţei loiale şi creării cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie."Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 29 iulie 2004, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 27 august 2004, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 31 august 2004. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 12 alin. (1) lit. b): "Întreprinderile mici şi mijlocii au acces la activele disponibile ale regiilor autonome, societăţilor/companiilor naţionale şi societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, cu respectarea dispoziţiilor legale privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, precum şi a drepturilor contractuale ale creditorilor ale căror creanţe sunt garantate cu ipotecă, privilegiu asupra activelor respective sau asupra cărora este instituit sechestru asigurător, în următoarele condiţii: a) (…); b) activele disponibile utilizate de întreprinderile mici şi mijlocii în baza contractului de închiriere, a contractului de locaţie de gestiune sau a contractului de asociere în participaţiune, încheiate cu regiile autonome, societăţile/companiile naţionale, precum şi cu societăţile comerciale cu capital majoritar de stat vor fi vândute, la solicitarea locatarului sau asociatului, la preţul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare întocmit de un expert acceptat de părţi, după deducerea investiţiilor efectuate în activ de către locatar/asociat. În cazul contractelor de locaţie de gestiune şi asociere în participaţiune, asociatul/locatarul, întreprindere mică sau mijlocie, poate solicita şi încheierea unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, în aceleaşi condiţii. În cazul depunerii unei solicitări exprese privind cumpărarea activului sau încheierea unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare de către beneficiarii prezentelor dispoziţii, care utilizau activul în baza unui contract de închiriere, cu cel puţin 60 de zile înainte de expirarea contractului de închiriere, locatorul nu va putea refuza prelungirea contractului de închiriere cu o perioadă considerată de părţi suficientă pentru rezolvarea formalităţilor legate de încheierea contractului de vânzare-cumpărare, respectiv leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare;";– Art. 12 alin. (2): "Regiile autonome, societăţile/ companiile naţionale, precum şi societăţile comerciale cu capital majoritar de stat sunt obligate ca, în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor de către întreprinderile mici şi mijlocii, să încheie contractele de vânzare-cumpărare prevăzute la alin. (1) lit. b) şi d), contractele de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) sau să asigure accesul prioritar la închirierea, concesionarea ori leasingul activelor disponibile, în condiţiile alin. (1) lit. a)."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi alin. (3) din Constituţie, care au următorul conţinut:– Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.(…) … (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine:Dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 346/2004 stabilesc căile de sprijin şi accesul întreprinderilor mici şi mijlocii la activele disponibile ale regiilor autonome, societăţilor/companiilor naţionale şi societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat. Astfel, activele disponibile utilizate de întreprinderile mici şi mijlocii în baza contractului de închiriere, a contractului de locaţie de gestiune sau a contractului de asociere în participaţiune pot fi vândute, la solicitarea locatarului sau a asociatului, la preţul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare întocmit de un expert acceptat de părţi, iar contractul în cauză va înceta sau se va transforma, la cererea deţinătorului, în contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare. Potrivit art. 12 alin. (2) din legea criticată, contractele de vânzare-cumpărare sau de leasing cu clauză irevocabilă, menţionate la alin. (1) lit. b) al aceluiaşi articol, trebuie încheiate în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor de către întreprinderile mici şi mijlocii.Curtea constată că textele de lege criticate reprezintă măsuri strategice de reformă economică menite a accelera procesul de privatizare prin stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, statul având obligaţia, în virtutea art. 135 din Constituţie, să asigure "crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie", "protecţia concurenţei loiale", precum şi "protejarea intereselor naţionale în activitatea economică". Astfel, statul, în calitate de acţionar majoritar, urmăreşte vânzarea activelor disponibile deţinute de regii autonome, societăţi/companii naţionale şi societăţi comerciale către diferiţi agenţi economici, întreprinderi mici şi mijlocii care au utilizat aceste active în baza unor contracte. Activele se oferă spre vânzare cu respectarea drepturilor creditorilor şi doar în măsura în care acestea nu aparţin proprietăţii publice şi asupra lor nu este instituit sechestru asigurător. Contractul de vânzare-cumpărare parcurge etapele specifice unei asemenea tranzacţii, cu singura deosebire, justificată, de altfel, prin specificul de reglementare al Legii nr. 364/2004, că operaţiunile trebuie finalizate în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor de către întreprinderile mici şi mijlocii.Aşadar, Curtea Constituţională constată că susţinerile potrivit cărora dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 346/2004 contravin prevederilor art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi alin. (3) din Constituţie nu pot fi reţinute. Textele legale atacate nu aduc atingere dreptului de proprietate privată, întrucât măsurile pe care acestea le dispun privesc proprietatea statului în calitatea sa de acţionar majoritar la diverse regii autonome, societăţi/companii naţionale şi societăţi comerciale. Pe de altă parte, transferul dreptului de proprietate asupra activelor disponibile din patrimoniul regiilor autonome, societăţilor/companiilor naţionale şi societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat în patrimoniul întreprinderilor mici şi mijlocii solicitante are loc ca urmare a perfectării contractului de vânzare-cumpărare, încheiat în condiţiile legii, şi nu ca efect al exproprierii, aşa cum susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate.Totodată, Curtea observă că dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 346/2004 au preluat soluţia legislativă cuprinsă în art. 12 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, în prezent abrogată prin art. 34 din Legea nr. 346/2004. Dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 133/1999 au constituit obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, iar prin Decizia nr. 83 din 25 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 17 aprilie 2003 şi prin Decizia nr. 214 din 6 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 17 iunie 2004, Curtea a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor legale menţionate, în raport cu prevederile art. 44 din Legea fundamentală. De asemenea, prin Decizia nr. 311 din 19 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 26 noiembrie 2002, Curtea a examinat şi constituţionalitatea dispoziţiilor alin. (2) al art. 12 din Legea nr. 133/1999, statuând că nici aceste dispoziţii nu încalcă dreptul de proprietate privată.În consecinţă, cele statuate de Curtea Constituţională cu privire la constituţionalitatea art. 12 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, prin deciziile amintite, îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, având în vedere argumentele anterior arătate şi întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, excepţie ridicată de Compania Naţională „Poşta Română” – S.A. Bucureşti în Dosarul nr. 1.992/2005 al Tribunalului Prahova – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 septembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia Margareta Niţă––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește