DECIZIE nr. 444 din 15 aprilie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Comvict Impex” – S.R.L. în Dosarul nr. 17.203/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal a răspuns, pentru autorul excepţiei, avocatul stagiar Emanuela Geangu, având împuternicire de substituire pentru avocatul Lucian Dan Vlădescu, cu împuternicire avocaţială la dosar. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Avocatul părţii prezente depune concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise anexate la încheierea de sesizare a Curţii.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu este contrar principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 14 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 17.203/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Comvict Impex” – S.R.L. într-o cauză având ca obiect acţiunea de anulare a deciziei de respingere a cererii de cumpărare a spaţiului comercial, în temeiul Legii nr. 550/2002.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile criticate sunt neconstituţionale, fiind contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât se creează o discriminare, prin reglementarea unei categorii privilegiate de comercianţi, respectiv a celor care foloseau spaţiile comerciale înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 550/2002, în dauna celor care au intrat în posesia unor astfel de spaţii ulterior datei menţionate. Consideră că Legea nr. 550/2002 ar trebui să prevadă posibilitatea vânzării, prin negociere directă, a spaţiilor comerciale către comercianţii care le folosesc în baza unui contract valabil încheiat „la momentul solicitării de cumpărare a spaţiului”, iar nu la „data intrării în vigoare a legii”.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile art. 16 din Legea nr. 550/2002 nu contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât nu se creează o discriminare atunci când la situaţii care nu sunt identice nu se aplică aceleaşi prevederi legale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale, nefiind contrare principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 5 noiembrie 2002, având următorul conţinut: „Vânzarea spaţiilor comerciale, de prestări de servicii şi de producţie către comercianţii, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice sau juridice, care le folosesc în baza unui contract de închiriere, concesiune, locaţie de gestiune, asociere în participaţiune sau leasing, încheiat în condiţiile legii şi valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face la solicitarea acestora, prin metoda negocierii directe. Nu beneficiază de aceste prevederi persoanele fizice sau juridice care au înregistrat restanţe la plata chiriei cel puţin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului cu vânzătorul, persoanele care nu au respectat prevederile contractului cu vânzătorul (subînchirieri nepermise, divizare în scopul unor asocieri nepermise), precum şi persoanele fizice sau juridice care au obligaţii neachitate faţă de stat la data vânzării spaţiului.”Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi ale art. 44 privind garantarea dreptului de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că art. 16 din Legea nr. 550/2002 reglementează condiţiile ce trebuie îndeplinite de către comercianţi, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice sau persoane juridice pentru a beneficia de cumpărarea, prin negociere directă, a spaţiilor comerciale pe care le folosesc. Potrivit acestor dispoziţii, vânzarea, prin negociere directă, a spaţiilor comerciale, de prestări de servicii şi de producţie se face la solicitarea comercianţilor, respectiv prestatorilor de servicii persoane fizice sau persoane juridice, care le folosesc în baza unui contract de închiriere, concesiune, locaţie de gestiune, asociere în participaţiune sau leasing, încheiat în condiţiile legii şi valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi. Cu titlu de excepţie, se prevede că nu beneficiază de aceste prevederi persoanele fizice sau persoane juridice care au înregistrat restanţe la plata chiriei cel puţin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului cu vânzătorul, persoanele care nu au respectat prevederile contractului cu vânzătorul, precum şi persoanele fizice sau persoanele juridice care au obligaţii neachitate faţă de stat la data vânzării spaţiului.Curtea, în mod constant, a statuat în jurisprudenţa sa că principiul constituţional al egalităţii în drepturi are semnificaţia reglementării şi aplicării unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situaţii juridice similare.Or, în prezenta cauză, Curtea constată că autorul excepţiei se află într-o situaţie juridică diferită faţă de comercianţii, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice şi persoane juridice care îndeplinesc condiţiile imperative reglementate de textul de lege criticat. Cele două categorii de persoane sunt aşezate în situaţii juridice diferite tocmai prin condiţiile reglementate de art. 16 din Legea nr. 550/2002, pe care autorul excepţiei nu le îndeplineşte în totalitate. Curtea reţine, în consecinţă, că textul de lege criticat este conform art. 16 alin. (1) din Constituţie, nefiind discriminatoriu.În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, Curtea constată că acestea, referindu-se la garantarea dreptului de proprietate privată, nu au incidenţă în cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Comvict Impex” – S.R.L. în Dosarul nr. 17.203/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 aprilie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește