DECIZIE nr. 444 din 10 mai 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Sorinel Tapalagă în Dosarul nr. 4.519/46/2006 al Curţii de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 3 mai 2007 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având în vedere cererea reprezentantului autorului excepţiei de a depune concluzii scrise, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 57 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea la 10 mai 2007.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 20 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 4.519/46/2006, Curtea de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Sorinel Tapalagă în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat consacră arestarea provizorie în vederea extrădării ca instituţie juridică distinctă, atât ca denumire, cât şi ca regim juridic, faţă de arestarea preventivă reglementată de Codul de procedură penală. Această excepţie de la principiul libertăţii individuale nu se încadrează, în opinia autorului excepţiei, între cele expres prevăzute de art. 23 din Legea fundamentală, respectiv percheziţionarea, reţinerea şi arestarea preventivă. Ca urmare, "arestarea provizorie, instituţie ce permite privarea de libertate a persoanei, fără să fie prevăzută expres de art. 23 din Legea fundamentală, apare ca fiind neconstituţională".Curtea de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât "arestarea provizorie în vederea extrădării, deşi având altă denumire, este în conţinut identică arestării preventive reglementate de art. 146 şi următoarele din Codul de procedură penală şi are aceeaşi natură juridică". Totodată, se arată că "arestarea provizorie în vederea extrădării constituie o măsură privativă de libertate temporară, care satisface pe deplin exigenţele constituţionale prevăzute de art. 23, precum şi de art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale".În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.În ceea ce priveşte obiectul excepţiei, Curtea constată că, deşi potrivit dispozitivului încheierii Curţii de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 45 din Legea nr. 302/2004, în integralitatea acestuia, instanţa, în considerentele încheierii, precizează că excepţia se referă la neconstituţionalitatea alin. (3) al art. 45 din actul normativ menţionat, text cu privire la care apreciază că are legătură cu soluţionarea cauzei (autorul excepţiei fiind arestat provizoriu în cursul procedurii), şi îşi exprimă opinia, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, numai cu privire la acesta.Ca urmare, Curtea urmează să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 29 din Legea nr. 224/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006.Textul de lege criticat are următorul cuprins:– Art. 45 alin. (3): "Arestarea provizorie în vederea extrădării se dispune şi este prelungită de acelaşi complet învestit cu soluţionarea cererii de extrădare, printr-o încheiere dată în camera de consiliu. Încheierea poate fi atacată separat cu recurs, în termen de 24 de ore de la pronunţare. Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judecă în 24 de ore. Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare."Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 23 privind libertatea individuală.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:Astfel, măsura arestării provizorii, prevăzută de textul de lege criticat, constituie o măsură privativă de libertate temporară reglementată de legiuitor în concordanţă cu dispoziţiile Convenţiei europene de extrădare, încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, şi ale protocoalelor sale adiţionale, încheiate la Strasbourg la 15 octombrie 1975 şi la 17 martie 1978, ratificată de România prin Legea nr. 80/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 14 mai 1997. Denumirea instituţiei criticate, în acord cu art. 16 din convenţia menţionată Arestarea provizorie, precum şi particularităţile acestei instituţii faţă de măsura arestării preventive din dreptul procesual penal român nu sunt de natură să determine neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale care o reglementează. Aceasta întrucât, pe de o parte, sintagma „arestare provizorie” se încadrează în noţiunea de „arestare”, prevăzută de art. 23 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit căruia „percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzută de lege”, iar, pe de altă parte, modul de reglementare a instituţiei consacrate de art. 45 din Legea nr. 302/2004 respectă exigenţele impuse de art. 23 din Constituţie, în ansamblul său.De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalităţii art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în redactarea anterioară modificării acestuia prin Legea nr. 224/2006. Astfel, prin Decizia nr. 415 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 28 iulie 2005, Curtea a statuat, pentru argumentele acolo reţinute, că „măsura arestării provizorii dispusă în vederea extrădării constituie o măsură privativă de libertate temporară care satisface pe deplin exigenţele constituţionale prevăzute de art. 21, 23, 129, precum şi de art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale”.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudenţa Curţii în materie, soluţia şi considerentele ce au stat la baza deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în această cauză.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Sorinel Tapalagă în Dosarul nr. 4.519/46/2006 al Curţii de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 mai 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta_______

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește