DECIZIE nr. 443 din 30 mai 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorClaudia Margareta Niţă – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Jiang Lingping în Dosarul nr. 29.338/2/2005 (2.888/2005) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, însoţit de interpretul autorizat de limbă chineză dl. Ioan Budura, lipsind partea Ministerul Administraţiei şi Internelor – Autoritatea pentru străini, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepţiei solicită admiterea acesteia, prezentând în acest sens aspecte referitoare la situaţia personală şi la riscul pe care returnarea în ţara de origine, China, l-ar reprezenta asupra vieţii şi familiei sale.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând, pe de o parte, că doar instanţa de judecată este competentă a aprecia aspectele referitoare la situaţia de fapt a autorului excepţiei. Pe de altă parte, textul legal criticat nu conţine norme contrare art. 45 din Constituţie privind libertatea economică, pretins a fi încălcate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 23 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 29.338/2/2005 (2.888/2005), Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepţia a fost ridicată de Jiang Lingping într-o acţiune în contencios administrativ formulată împotriva Ministerului Administraţiei şi Internelor – Autoritatea pentru străini, prin care s-a solicitat anularea dispoziţiei de părăsire a teritoriului României şi prelungirea dreptului de şedere, pentru o perioadă de un an, în scopul desfăşurării de activităţi comerciale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate contravin art. 45 din Constituţie şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, completat cu dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 12 la convenţie, raportat la prevederile art. 11 alin. (2) şi ale art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală.În esenţă, se arată că textul legal criticat, prin care se instituie condiţia ca, pentru prelungirea dreptului de şedere temporară în România în scopul desfăşurării de activităţi comerciale, străinul să prezinte documente care să ateste investiţia realizată în conformitate cu planul de afaceri, "limitează excesiv" accesul liber la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora, consacrate de art. 45 din Constituţie, iar, pentru că aceste dispoziţii se aplică doar cetăţenilor străini, nu şi celor români, au un caracter discriminatoriu, contrar prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, completat cu dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 12 la convenţie.De asemenea, se susţine că textul de lege nu îndeplineşte criteriul de calitate prevăzut de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în înţelesul dat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, acest text fiind lipsit de precizie şi claritate, făcând posibilă, astfel, interpretarea şi aplicarea arbitrară de către autorităţile competente – în speţă, Autoritatea pentru străini.Se apreciază că cerinţa impusă de dispoziţiile legale criticate "nu este obiectiv posibilă", deoarece realizarea unei investiţii nu poate corespunde ad literam unui plan de afaceri, în condiţiile în care, pe parcursul derulării în timp a investiţiei, piaţa afacerilor suferă modificări care impun readaptarea planului de afaceri.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 sunt conforme cu prevederile art. 45 din Constituţie. Orice activitate economică trebuie desfăşurată, inclusiv de către străini, în condiţiile legii, iar actul normativ criticat este o astfel de lege specială care enumeră condiţiile legale pentru prelungirea dreptului de şedere pentru desfăşurarea de activităţi comerciale pe teritoriul României.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Principiul libertăţii economice, prevăzut de art. 45 din Constituţie şi pretins a fi încălcat, consacră dreptul oricărei persoane de a desfăşura o activitate economică, statul garantând doar accesul neîngrădit la libera iniţiativă, precum şi exercitarea acesteia. Aşadar, libertatea economică este garantată numai cu respectarea condiţiilor legii. Or, actul normativ criticat este o lege specială care, aşa cum dispune norma constituţională invocată, enumeră în concret condiţiile legale necesare pentru prelungirea dreptului de şedere pentru desfăşurarea de activităţi comerciale pe teritoriul României.În ceea ce priveşte susţinerile autorului referitoare la nerespectarea cerinţelor de claritate şi precizie a normelor interne, se arată, pe de o parte, că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act determinat nu poate avea o certitudine absolută, o reglementare detaliată purtând riscul unei rigidităţi excesive a acesteia. Pe de altă parte, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a arătat că instanţa de contencios constituţional nu se poate pronunţa asupra problemelor legate de claritatea redactării textelor de lege, această atribuţie revenind legiuitorului.Avocatul Poporului apreciază că textul legal criticat este constituţional. Accesul la o activitate economică şi libera iniţiativă se exercită, potrivit art. 45 din Constituţie, "în condiţiile legii", ceea ce presupune stabilirea unor condiţii legale pe care orice agent economic trebuie să le respecte. Ca atare, instituirea prin actul normativ criticat a regulii potrivit căreia străinului intrat în România în scopul desfăşurării de activităţi comerciale i se poate prelungi dreptul de şedere temporară sub condiţia prezentării unor documente care să ateste realizarea unor investiţii în conformitate cu planul de afaceri nu înfrânge dreptul de acces la o activitate economică.De asemenea, textul legal criticat se aplică în mod unitar tuturor categoriilor de persoane vizate de ipoteza normei, fără privilegii şi fără discriminări, aşa cum prevede art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, cu următorul cuprins: „(1) Străinului intrat în România în scopul desfăşurării de activităţi comerciale i se poate prelungi dreptul de şedere temporară, dacă: a) prezintă documente care atestă investiţia realizată în conformitate cu planul de afaceri.”Autorul excepţiei consideră că acest text de lege încalcă prevederile constituţionale ale art. 45 "Libertatea economică", ale art. 11 alin. (1) şi (2) "Dreptul internaţional şi dreptul intern" şi ale art. 20 alin. (2) referitoare la prioritatea pactelor şi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, faţă de legile interne mai puţin favorabile.De asemenea, acesta mai invocă şi nerespectarea art. 14 "Interzicerea discriminării" din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a art. 1 "Interzicerea generală a discriminării" din Protocolul nr. 12 la convenţie, ratificat de România prin Legea nr. 103/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 2 mai 2006.Examinând textul legal criticat, raportat la prevederile din Legea fundamentală şi din instrumentele juridice internaţionale invocate, Curtea Constituţională constată următoarele:Autorul excepţiei pretinde că dispoziţiile art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 sunt neconstituţionale deoarece, pe de o parte, înfrâng dreptul de acces la o activitate economică şi la libera iniţiativă, consacrat de art. 45 din Legea fundamentală, iar, pe de altă parte, contravin principiului egalităţii şi al nediscriminării, prevăzut atât de art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi de art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de art. 1 din Protocolul nr. 12 la convenţie, întrucât condiţia privind prezentarea unor documente care să ateste realizarea unei investiţii conforme cu planul de afaceri se aplică doar cetăţenilor străini, nu şi celor români. De asemenea, susţine că textul de lege criticat nu este suficient de clar şi precis, astfel încât să înlăture orice urmă de arbitrariu din partea autorităţilor competente să-l aplice, respectiv a Autorităţii pentru străini.Faţă de criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea constată că acestea nu pot fi reţinute. Principiul libertăţii economice, consacrat de art. 45 din Constituţie, garantează accesul liber al persoanei la o activitate economică şi libera iniţiativă, exercitate însă în condiţiile legii. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 reglementează, în cadrul cap. IV, prelungirea dreptului de şedere temporară, iar la secţiunea I, subsecţiunea 1, intitulată „Prelungirea dreptului de şedere temporară pentru desfăşurarea de activităţi economice, profesionale şi comerciale”, art. 55 enumeră condiţiile necesare pentru prelungirea dreptului de şedere temporară pentru străinii care desfăşoară activităţi comerciale. Aşadar, pentru această categorie de solicitanţi, este firesc a fi îndeplinite anumite cerinţe specifice legate de scopul prelungirii dreptului de şedere temporară, aşa cum, spre exemplu, celor care solicită prelungirea acestui drept în scopul desfăşurării de studii în România li se cere dovada înscrierii şi achitării taxelor aferente anului de studii la o unitate de învăţământ sau cum străinilor angajaţi în muncă li se solicită, pentru prelungirea dreptului de şedere, prezentarea permisului de muncă valabil şi a contractului de muncă. În concluzie, condiţiile cerute se circumscriu scopului pentru care fiecare categorie de străini nominalizată de lege solicită prelungirea dreptului de şedere temporară în România şi se justifică prin însuşi interesul pretins de solicitantul dreptului.Având în vedere cele arătate, rezultă în mod evident că textul legal criticat nu operează nicio discriminare şi nu contravine, aşadar, prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la convenţie. Este de observat că întregul act normativ criticat nu se adresează cetăţenilor români, ci străinilor, fiind aplicabil în mod unitar acestora, în funcţie de situaţiile identice în care se află.În ceea ce priveşte susţinerile autorului referitoare la imposibilitatea obiectivă a derulării unei investiţii prin respectarea strictă a unui plan de afaceri, Curtea Constituţională observă că aceste aprecieri nu reprezintă critici de neconstituţionalitate. De asemenea, faţă de criticile privind caracterul imprecis şi confuz al textului legal supus controlului, Curtea reaminteşte, pe de o parte, că interpretarea şi aplicarea normelor juridice sunt operaţii ce aparţin în mod exclusiv organelor şi autorităţilor competente, învestite prin lege cu astfel de atribuţii; pe de altă parte, Curtea constată că dispoziţiile legale atacate indică într-un mod suficient de clar elementele şi condiţiile necesare pentru acordarea dreptului solicitat, nerespectarea acestora având, de asemenea, o consecinţă legală previzibilă, ce rezultă în mod clar din ansamblul prevederilor ordonanţei.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Jiang Lingping în Dosarul nr. 29.338/2/2005 (2.888/2005) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 mai 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia Margareta Niţă–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește