DECIZIE nr. 443 din 20 noiembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, aprobată cu modificări prin Legea nr. 334/2001



Nicolae Popa – preşedinteCostică Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorLucian Stângu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Baltă – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, aprobată cu modificări prin Legea nr. 334/2001, excepţie ridicată de Daniela Iancu în Dosarul nr. 387/2003/C al Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, apreciind că prevederile de lege criticate nu contravin textelor constituţionale invocate ca fiind încălcate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 iunie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 387/2003/C, Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, aprobată cu modificări prin Legea nr. 334/2001. Excepţia a fost ridicată de Daniela Iancu într-o cauză având ca obiect contestaţia formulată de aceasta împotriva deciziei de imputare a sumelor încasate necuvenit ca urmare a aplicării prevederilor ordonanţei criticate în perioada concediului pentru creşterea şi îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani.În motivarea excepţiei se susţine că prin textele de lege criticate se modifică implicit, sub aspectul salarizării, toate contractele de muncă ale persoanelor încadrate în sistemul justiţiei. Modificarea operează de la data intrării în vigoare a ordonanţei, nefiind admisibil "ca o lege să dispună începând cu date diferite după caz". Ca atare, apreciază că dispoziţiile criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), privind neretroactivitatea legii civile, precum şi ale art. 16 alin. (1) şi (2), referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii. Se consideră, de asemenea, că sunt încălcate şi prevederile constituţionale ale art. 38 alin. (2) care dispun cu privire la dreptul salariaţilor la protecţia socială a muncii.Curtea de Apel Târgu Mureş apreciază că dispoziţiile invocate nu sunt neconstituţionale, întrucât "nu conţin nici o referire expresă la persoanele aflate în concediu de maternitate, iar pentru aplicarea lor în cazuri concrete se impune coroborarea cu alte texte legale incidente, în funcţie de particularitatea speţei".Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti este neîntemeiată. Dispoziţiile de lege criticate fac trimitere la anexa din lege pentru determinarea grilelor de intervale şi a coeficienţilor de multiplicare, în vederea stabilirii salariilor de bază ale personalului auxiliar de specialitate. Prin urmare, problema ridicată este una de aplicare a legii, asupra căreia se pronunţă exclusiv instanţa judecătorească, şi nu una de constituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. I pct. 14 din ordonanţa criticată sunt constituţionale. Astfel, în ceea ce priveşte încălcarea art. 16 alin. (2) din Constituţie, se arată că textele de lege criticate nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului constituţional al egalităţii în drepturi, invocându-se în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Cu referire la susţinerile privind încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, se menţionează că "prevederile ordonanţei au produs efecte pentru viitor", astfel că nu se poate reţine încălcarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii. Se precizează că prevederile art. 38 alin. (2) din Constituţie nu au relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de faţă. În final, se arată că în realitate textele de lege criticate sunt norme de aplicare a legii cu privire la care Curtea Constituţională nu se poate pronunţa.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat, până la data întocmirii raportului, punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, republicată, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, în redactarea formulată de autorul acesteia, îl constituie dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000. În realitate, însă, excepţia priveşte prevederile art. I pct. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, care au următorul conţinut: „Articolul 18 va avea următorul cuprins: […] (2) Grilele de intervale şi coeficienţii de multiplicare pentru stabilirea salariilor de bază, precum şi indemnizaţiile de conducere ale personalului de specialitate auxiliar de la judecătorii şi parchetele de pe lângă aceste instanţe sunt prevăzute în anexa nr. 2.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), modificat prin Legea de revizuire a Constituţiei nr. 429/2003, ale art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 38 alin. (2) din Constituţie, modificat prin aceeaşi lege şi devenit art. 41 alin. (2), potrivit Constituţiei republicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003. Prevederile constituţionale invocate au următorul conţinut:– Art. 15 alin. (2): "(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile."– Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege." … – Art. 41 alin. (2): "(2) Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege."Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constată următoarele:Excepţia a fost ridicată într-o cauză în care autoarea acesteia a formulat contestaţie împotriva unei decizii de imputare privind sume încasate necuvenit, ca urmare a aplicării prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 83/2000, pentru perioada în care se afla în concediu pentru creşterea şi îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani. Decizia de imputare a fost emisă de către Curtea de Apel Alba Iulia, a cărei salariată este şi care a interpretat dispoziţiile din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 prin care se majorează salariile personalului auxiliar de specialitate din cadrul organelor autorităţii judecătoreşti, în sensul că aceste prevederi se aplică persoanelor aflate, ca în speţă, în concediu de maternitate, doar de la data reluării activităţii, iar nu de la data intrării în vigoare a legii. În consecinţă, contestatoarea a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti. În esenţă, se susţine că dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 50/1996, introduse prin art. I pct. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000, au modificat implicit toate contractele de muncă, în ceea ce priveşte salariile, de la data intrării în vigoare a ordonanţei. Aşa fiind, apreciază că o altă interpretare a dispoziţiilor criticate are semnificaţia aplicării legii de la o altă dată decât cea de la care ea a intrat în vigoare, ceea ce contravine art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 41 alin. (2) din Constituţie.În legătură cu susţinerile referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că textul de lege criticat nu conţine în sine nici o prevedere cu caracter retroactiv şi nu face nici o precizare cu privire la aplicarea sa în timp, ci stabileşte că salariile de bază ale personalului auxiliar de specialitate de la judecătorii şi parchetele de pe lângă acestea se determină potrivit grilelor şi coeficienţilor de multiplicare din anexa nr. 2.Aşadar, Curtea urmează să respingă susţinerile potrivit cărora "nu este admisibil ca legea să dispună începând cu date diferite, după caz", precum şi pe cele conform cărora o asemenea interpretare duce la o aplicare diferenţiată a dispoziţiilor legale, cu consecinţa încălcării art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.Curtea observă că dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Constituţie, referitoare la măsurile care privesc protecţia muncii, invocate, de asemenea, ca fiind încălcate, nu sunt relevante în cauză.De altfel, Curtea constată că, în realitate, critica de neconstituţionalitate priveşte modul de aplicare şi interpretare a prevederilor art. I pct. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000. Or, art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, stabileşte că aceasta nu se poate pronunţa sub aceste aspecte, ci numai asupra înţelesului contrar al legii în raport cu dispoziţiile Constituţiei.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, aprobată cu modificări prin Legea nr. 334/2001, excepţie ridicată de Daniela Iancu în Dosarul nr. 387/2003/C al Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent şef,Gabriela Dragomirescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește