DECIZIE nr. 442 din 26 octombrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. 1 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Antonie Lupulescu în Dosarul nr. 122/2004 al Judecătoriei Făget.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, motivând că textul de lege criticat ocroteşte cu mijloacele dreptului penal starea de posesie, fără a încălca dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 25 mai 2004, pronunţată în Dosarul nr. 122/2004, Judecătoria Făget a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 220 alin. 1 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Antonie Lupulescu în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect plângerea penală formulată de acesta împotriva inculpatului Toma Lupulescu, pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, deoarece garantarea prin Legea fundamentală a dreptului de proprietate privată presupune implicit şi garantarea atributelor acestuia – posesia, folosinţa şi dispoziţia, or, proprietarul care doreşte să folosească bunul său, în situaţia în care acesta se află în posesia unui terţ, riscă să fie sancţionat penal.Judecătoria Făget opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prin textul criticat s-a urmărit ocrotirea posesiei legitime asupra bunurilor, ceea ce nu aduce atingere dreptului de proprietate garantat de Constituţie.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile art. 220 din Codul penal trebuie interpretate în corelaţie cu celelalte dispoziţii legale prin care se apără dreptul de proprietate. Textul de lege criticat constituie expresia voinţei legiuitorului de a apăra dreptul menţionat prin mijloacele dreptului penal, puse la dispoziţie persoanelor în scopul apărării împotriva atacurilor îndreptate asupra patrimoniului lor. "În ipoteza în care un terţ ocupă un imobil care face obiectul dreptului de proprietate al altei persoane, pe lângă mijloacele de drept penal instituite prin dispoziţiile art. 220 din Codul penal, titularul dreptului de proprietate are la îndemână acţiunea în revendicare pentru a redobândi posesia, întrucât este de principiu că nimănui nu-i este permis să îşi facă singur dreptate."Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, motivând că dispoziţiile legale criticate apără şi ocrotesc posesia legitimă asupra bunurilor imobile, prin incriminarea faptei de tulburare de posesie. Acestea constituie, totodată, expresia voinţei legiuitorului de a apăra, prin mijloace de drept penal, drepturile şi libertăţile fundamentale consfinţite prin Constituţie, printre care se numără şi dreptul de proprietate privată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 220 alin. 1 din Codul penal, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 aprilie 1997, având următorul cuprins: "Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă."Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, potrivit cărora "Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 1.846 alin. 2 din Codul civil, "Posesiunea este deţinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înşine sau de altul în numele nostru".În sistemul Codului civil posesiunea constituie baza drepturilor reale şi este semnul exterior al existenţei lor. Este, aşadar, o instituţie deosebit de importantă, ocrotirea sa constituind, în primul rând, garantarea dreptului de proprietate. Se explică astfel ocrotirea posesiei atât prin mijloace de drept civil – acţiunile posesorii -, cât şi prin sancţionarea penală a actelor de tulburare de posesie, în condiţiile prevăzute de art. 220 din Codul penal.Faptul că însuşi proprietarul bunului poate fi subiect activ al infracţiunii de tulburare de posesie nu încalcă prevederile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie privind garantarea şi ocrotirea în mod egal de lege a dreptului de proprietate privată, indiferent de titular, aşa cum fără temei susţine autorul excepţiei, ci constituie aplicarea consecventă a principiului ordinii de drept, potrivit căruia nimănui nu-i este permis să-şi facă singur dreptate.Proprietarul care consideră că posesia exercitată de o altă persoană asupra unui bun al său este nelegitimă are posibilitatea să-şi apere dreptul de proprietate prin acţiunea în revendicare şi prin celelalte mijloace prevăzute de legea civilă.Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textului de lege criticat, prin Decizia nr. 124 din 21 mai 1997, rămasă definitivă prin Decizia nr. 714 din 19 decembrie 1997, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, şi prin Decizia nr. 31 din 31 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 15 februarie 2002, respingând de fiecare dată excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Antonie Lupulescu în Dosarul nr. 122/2004 al Judecătoriei Făget.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 octombrie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește