DECIZIE nr. 441 din 31 martie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 4.033/107/2007 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.162D/2008, care are ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare în Dosarul nr. 513/45/2008 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţia de neconstituţionalitate ridicată în dosarele menţionate are obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, conexarea lor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.162D/2009 la Dosarul nr. 2.079D/2008, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca devenită inadmisibilă, conform dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 1 octombrie 2008 şi 30 septembrie 2008, pronunţate în dosarele nr. 4.033/107/2007 şi nr. 513/45/2008, Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000. Excepţia a fost ridicată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare în cauze ce au ca obiect judecarea acţiunilor privind drepturi salariale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi art. 126 alin. (6) din Constituţie. Se arată că, prin aplicarea reglementării legale considerate a fi neconstituţională, instanţele judecătoreşti au competenţa de a cenzura soluţia aleasă de legiuitor şi să acorde drepturi salariale prevăzute exclusiv în beneficiul altor categorii de salariaţi decât reclamanţii, instituindu-se astfel, pe cale judiciară, sisteme de salarizare paralele celor stabilite prin acte normative.Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007.Se susţine că au fost încălcate dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la separaţia şi echilibrul puterilor, art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, Curtea Constituţională s-a pronunţat, sub acelaşi aspect ca şi cel existent în cauza de faţă, prin Decizia nr. 1.325 din 4 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 23 decembrie 2008, decizie prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate, constatându-se că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituţionale în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.Aşa fiind, Curtea constată că excepţia a devenit inadmisibilă conform dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, deoarece ulterior sesizării sale a pronunţat decizia sus-amintită.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 4.033/107/2007 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare în Dosarul nr. 513/45/2008 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 martie 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește